A venit vacanța

A venit vacanța cu trenul de Franța! Nu, nu plecăm în Franța. Cel puțin nu anul acesta. Și nici n-a venit vacanța pentru noi, ăștia mari (deși eu cam sunt în vacanță tot timpul 😀 ). Ca toți elevii din Romania, de azi fetele au intrat oficial în vacanță.

Ah, vacanța de vară, ce dor îmi e de lunile alea trei de altădată,  în care fiecare zi era o bucurie, începea la ce ora voiam noi și se sfârșea la ce oră ne striga tata de pe balcon la noi să venim acasa, cu o ușoara urmă de reproș că nu-l ascultam niciodată când ne spunea ca la 20.30 să fim în casă. Ieri la ora aia Iulia mea abia mă întreba dacă poate ieși pe stradă cu bicicleta. 🙁 Cum nu prea mergeam în vacanță cu cortul, ne încropeam noi unul care să ne ferească de soare, în gradinița din spatele blocului, și ne petreceam acolo toată ziulica jucând cărti sau făcând îmbrăcăminte pentru păpuși. Asta când nu ne duceau ai mei la țară la bunici, unde era pentrunoi raiul pe pământ. Aveam Buzaul (râul) la două case de bunica și fix când era soarele mai arzător noi ajungeam pe malul apei la scăldat. Nu plecam de acolo decât atunci când ni se lipeau burțile de spate de foame și parcă și atunci plecam c-o părere de rău alinată doar de faptul că dupa ce aveam să ne potolim foamea, ne vom întoarce pe mal, fie la pescuit, fie la prins fluturi. Da, eram niște mici ucigași, aveam o plăcere nebună să prindem fluturi, alergam mai ales după cei mai frumos colorați. Azi nu înțeleg aceasta îndeletnicire, nici măcar nu-i puneam într-un insectar ceva, pur și simplu îi aruncam, dupa ce-i întorceam pe toate părțile și vedeam cum culorile lor se curăță în palmele noastre. Culmea e că nici bunicii nu ne opreau din activitatea asta, nu tocmai creștinească.

Cum și fetele mele vor să le duc la bunici, la  țară, le-am promis că vom merge săptămâna viitoare, iar până atunci abia reușesc să le țin departe de bălăceală între orele 11 și 16. Au o mini-piscină în care apa le ajunge până la brâu și sunt ca niște pești, vor numai în apă, numai în apă. Norocul lor e că nu prea răcesc și chiar dacă părul le e ud aproape toată ziua, n-am avut probleme până acum.

În rest, au deja de citit pentru vacanță și de povestit 3 romane la alegere dintr-o listă lunga de lecturi și la matematică au de rezolvat niște exerciții și probleme, dar astea, nu-i așa, le vor face în ultimele două săptămâni de vacanță. Așa ar vrea ele. 🙁

(Visited 15 times, 1 visits today)

Related Post

cafea_amara

Mi-e dor de scoala. Niciodata nu i-am inteles pe cei mici.Mereu se grabesc sa creasca.Pacat ca realizeaza prea tarziu: copil esti o perioada scurta de timp, adult..o viata intreaga!:(

Ioana

Mie nu-mi placea vacanta, pentru ca toti copii de la mine de la bloc plecau pe te miri unde, iar la bunici nu mergeam decat in vizite de-o zi.
Lumea mea era in timpul scolii, cand dimineata ne jucam la scoala si dupa-masa in curtea ei (blocul meu e vis-a-vis de scoala in care am invatat 12 ani).
In ultima vreme, am observat ca tot mai multi parinti le spun copiilor ca scoala / gradinita e serviciul lor. Asa copii se simt mari si importanti (ca doar au si ei serviciul lor) in timp ce isi traiesc copilaria.
Din pacate, povestea cu “toate la vremea lor” nu o pot intelege inca…

nina

@Ioana- la noi era o intrecere care pleaca primul la bunici si care se intoarce ultimul. Era foarte fain cand veneam pe 13 septembrie si toti ceilalti copii erau prin fata blocului. Ne simteam ca niste mici vedete. 😀
@cafea_amara- dap, ma joc cat pot de mult. 🙂

Your email address will not be published. Required fields are marked *