Month: April 2011

Treburi

Azi și mâine am de făcut așa:

  • de golit și de băgat hainele în saci, din două șifoniere imense
  • de demontat aceste gigantice sifoniere
  • de remontat aceleași chestii în altă parte
  • de golit camera de tablouri, birou, calculator, imprimantă, cărți 🙁 , boxe, fire, etc.
  • de scos patul vechi și executat manevra de aruncare la gunoi. 🙂
  • de tratat și reparat pereții
  • de dat cu lavabil
  • de pus tapetul
  • de așezat parchetul
  • de montat mobila noua
  • de reașezat toate lucrurile din saci la noul lor loc
  • etc.

Am obosit numai scriind, așa că mă veți ierta dacă lipsesc câteva ore de la pupitru. 😀 Promit să vă arăt produsul finit. 🙂 Și da, sunt în concediu.

De ce pe unii îi ascultă și pe alții nu?

Hai să vă spun o întâmplare. Am niște copiii pe stradă care se joacă cu precădere pe o anumită porțiune a acesteia, respectiv în fața porții mele și-a vecinului de lângă. Și de vis-a-vis, dar acolo deocamdată nu stă nimeni și nu are cine să-i certe.  Copiii aceștia sunt prietenii fetelor mele și se joacă aici pentru că așa le place lor. Sincer, chiar nu-mi explic de ce, mai ales că la noi sunt uneori și mașini parcate pe marginea drumului, care-i mai încurcă în jocul lor cu mingea, dar…

Pe mine nu mă deranjează că fac gălagie în fața porții mele, ba chiar îmi place să aud râsete și zbenguieli de copii. Pe vecinul de lângă însă, îl disperă chestiile astea. Și-i ceartă de fiecare dată când are ocazia. Ăștia mici nici nu-l bagă în seamă. Îi dau cu sărut-mâna când scapă mingea la el în curte și în funcție de cât e vecinul de supărat, le-o mai înapoiază sau nu. De cele mai multe ori, nu.  Uneori eu îi mai zic: Lasă-i vecine, că-s copii.  Răspunsul standard este: Copii, da’ să se ducă în pxxxa mami lor la ei în poartă! Dar copiii nu se sinchisesc de vorbele lui, ei își văd de joacă nestingheriți.

Îmi amintesc când eram noi mici și ne jucam în fața blocului.  Adică nu deranjam doar o familie, două, ci un întreg palier de apartamente. Sigur erau cel puțin doi-trei oameni din bloc cu gura pe noi zi de zi, dar la fel ca și copiii de azi, nu-i prea băgam în seamaă Deh, asta este, trebuie să se joace și ei undeva.

Continue reading De ce pe unii îi ascultă și pe alții nu?

Povești de marți

Pentru că blogosfera e plină de povești frumoase pe care nu toată lumea reușește să le citească, din lipsă de timp, din necunoașterea blogurilor  sau pentru că nu a recomandat nimeni articolul, m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să fac ziua de marți ziua celor trei linkuri, o zi  în care vă voi recomanda trei articole care mi-au plăcut din blogosferă. Îmi place să cred că nu trebuie să fii cine știe ce blogger ca să poți recunoaște și recomanda un articol frumos, interesant și bine scris. Așadar începem azi cu:

  •  Lia care își încheie un articol foarte frumos despre frică și curaj, așa: “Nu știu cât de mare legătură (sau poate toată) cu frica și curajul are ce vă voi spune, dar eu consider viața un măr imens din care mușc cu pasiune. Mai dau și de viermi, de zone stricate și amare, mă mai înec cu o coajă, aș putea să mor sufocată cu o bucată intrată pe calea greșită, dar până la cotor, Doamne! ce senzații, ce dulce-acrișor, răcoros, gustos, aromat, colorat, fabulos e mărul viață!” citește întregul articol
  • Tomata ne plimbă puțin prin Europa și detaliază vizita ei la Bruxelles, așa că, dacă n-ai nici timp și nici bani să vezi capitala Belgiei în primăvara asta, dar îți permiți măcar un sfert de oră de concediu petrecut pe net, citește articolul. Va fi ca și cum ai fost acolo. Mă rog, aproape ca și cum…  
  • Ca să nu zică lumea că fac discriminare și nu recomand și-un articol scris de un baiat, uite că încerc să echilibrez balanța recomandînd un articol despre fete (cum altfel) scris de un reprezentant al sexului opus frumosului, deși Criserb e un baiat foarte draguț, un articol care nu prea ne face cinste nouă fetelor, dar la care avem ocazia să răspundem. Că dacă n-o facem înseamnă că omul are dreptate și asta e grav. citește articolul 

Continue reading Povești de marți

Scurte de luni

Nu-ș cum naiba astea scurte pică numai lunea. Poate pentru că în această minunată zi de început de săptămână nici iarba nu crește, nici leoaica nu vânează. Ia să vedem:

  • În weekend am fost la țară, la parinți,  de unde am venit cu nici mai mult nici mai puțin de 270 ouă. Da frate, în fiecare zi ia mama din cuibar câte 45 de ouă.
  • Azi sper să-mi primesc cărțile pe care le-am comandat online săptămâna trecută. De mult n-am mai așteptat cu așa bucurie un pachet cu carți. Nu vă spun încă de ce. 😀
  • Nu mă mai ințeleg cu copilul Sonia care face zilnic baie în cadă. Oricât aș încerca eu s-o îndrept spre duș, ea are argumentul suprem: Mami, în curând n-am să mai încap în cadă și atunci îmi va părea rău că n-am folosit-o când eram mică. WTF
  • A venit primavara.
  • Îmi trebuie neapărat un pat și-o saltea nouă, pe alea vechi le-am rupt. Nu întrebați.
  • Azi sau mâine va trebui să merg din nou la AF. Sper să reușesc de data asta. Tineți-mi pumnii! N-aș vrea să mă las doborâtă de sistem. 🙁
  • Se simte în jur apropierea sărbătorilor de Paște, care-mi sunt foarte, foarte dragi. Evident, dacă nu ținem seama de aglomerația din magazine, pe care sper să o sar cu măiestrie anul ăsta.
  • Au înflorit copacii chiar și în București. Când mă gândesc că peste câțiva ani îmi va înflori magnolia din curte, parcă nu-mi mai pare așa rău că anii aia se vor adăuga la vârsta mea.
  • Vă doresc tuturor o săptămână excelentă!

Azi blogosphera are toane

Uite că a venit și vremea asta. Nu la norii de afară ma refer, ci la vremea în care se bat reporterii să-mi smulga un interviu. Not. Glumesc evident, mai sunt vreo 6 luni pana atunci. Hahahaha.

Hai bre că nu vă păcalesc, uite deja a apărut în blogospheră un interviu cu doamna toane, aici de față:

1. De ce un blog cu toane? Ce te-a făcut să spui: „Da! Voi ţine un blog!”? Ce înseamnă el pentru tine, acum, după 3 ani?

Continue reading Azi blogosphera are toane

Mi-e teamă că aia proști suntem noi

Măi, am niște draci așa cum n-am avut de mult.

Avem o țară plina de oameni nepregătiți, plasați în cele mai nepotrivite locuri. Din ciclul “ia-mă Doamne, stinge-mi neamul“, vorba lu’ Beti, vreau să vă povestesc cum o fost azi la Administratia Financiara sector 3 (numită în continuare AF), unde pe  ușa inspectorului de la contracte de închiriere scria cu pixul sub panoul cu funcția inspectorului: “bulangiu”, “grețos” (de draci nu m-a dus capul să-i fac o poză). Panoului.  

Am ajuns acolo cu gândul să-mi înregistrez niște contracte printre care unul de “închiriere spatii web“, cu care doamna de la informații m-a trimis sa stau la rând la biroul de, ați ghicit,  închirieri. Am stat. Înăuntru un nene suparat și grețos pâna la extrem se uită cu scârbă (știți fața aia de scârbă, da?)  în contractele mele. Eu banuiesc că el a facut fața aia ca să nu mă prind eu că el habar nu are ce-i aia “inchiriere spatii web“. Cred că intuia el ceva cum că spațiile astea sunt ca și surori cu spațiile verzi, dar n-a vrut omul să se dea mai mult decât e și a recunoscut că îl depășește prooblema, că el se ocupă cu închiriat imobile, mașini, garaje, dar dacă eu vreau să închiriez aer (asta a înțeles din explicațiile mele, cred),  să merg la altcineva. La el tre’ să vin cu titlu de proprietate, cu copie după CI, cu copii după actele firmei cu care lucrez….a, și  să completez un formular. Cel mai mișto a fost când m-a întrebat de ce vreau să-l înregistrez. Tot cu fața aia mi-a zis-o și pe asta.  🙁

Continue reading Mi-e teamă că aia proști suntem noi

Unde nu-i cap, vai de cauciucuri

Am o problema și nu stiu cum s-o rezolv. Până când pot ține pe mașină cauciucurile de iarnă?

Anul trecut când ne-am cumpărat anvelopele de iarnă, pe cele vechi le-am aruncat. Am zis: Ducă-se pe pustii că sunt vai mama lor (erau pe mașină de 3 ani), la primăvară cumpărăm altele. Numai că socoteala din iarnă nu se potrivește cu cea din primăvară și uite că a venit căldura și eu n-am bani de caucuri noi.  Adică am tot găsit ce să fac cu banii și am rămas fără gume de vară.

Acum, din ce mai știu și eu, astea de iarnă nu numai că se tocesc mai repede dacă le ții pe mașină când e cald afară, dar nici nu-s bune vara, nu te ajută la drum, la frâne, chestii, trestii. Așa că aproape mi-e frică să merg cu mașina. Bine, chestia asta are și o parte bună, motorină mai puțină, bani economisiți, dar cum aș da-o tot nu-mi iese de 4 cauciucuri. Adică noi le-am aruncat pe toate, înțelegeți? Sau nu, parcă am oprit unul pe care l-am păstrat rezervă, am auzit că așa se face. 😀 

Continue reading Unde nu-i cap, vai de cauciucuri

Nu mai fac nimic

Nu mă întrebați ce fac că răspunsul îl aveți deja în titlu. Sunt obosită cronic și aș vrea să dorm zile întregi cu pauze de mâncat și citit. De mâncat mai scurte și de citit mai lungi. Pauzele zic. 

O fi de la primavara, o fi de la stres, o fi de la norul din Fukushima, cert e că îmi iese oboseala prin ochi. Fix prin ochi. Adica ei săracii mă ustură și ar vrea să se închidă în mijlocul zilei când treaba e mai multă și problemele sunt mai stringente.  În plus, de când s-a dat ora înainte mi se pare că zilele în loc să se lungească, devin din ce în ce mai scurte. Nici nu mă trezesc bine, că-i gata prânzul și trebuie să plece fetele la școala. Apoi, când termin de citit mailurile și apuc să răspund doar la jumătate, mă sună copilele să-mi spună că au termint programul. Și n-au în nicio zi mai puțin de 5 ore. Gata, s-a mai terminat o zi. 

Mi-e tare frică să nu mă apuce întrebările alea existențiale legate de rostul nostru pe pământ și de  timpul care e din ce în ce mai scurt. Sau poate așa-i la bătrânețe și pe mine m-au ajuns anii ăia?

Primăvara Biotissima

Acum, că iarna și-a dezbrăcat și ultimul cojoc, mă bucur cât pot de primăvară. În cinstea ei am plantat anul ăsta în curte o magnolie. Sigur, mai are mult până să ne facă și flori, dar numai gândul că va mirosi a magnolie în jurul casei fie și peste doi trei ani,  îmi dă un alt suflu. De primavară. Bine, la asta a ajutat mult și faptul că, de ceva timp, am urcat hainele de iarnă în pod, am redecoperit garderoba de vară și pentru ca totul să fie perfect, am început de curând să folosesc produsele cosmetice organice BIOTISSIMA, 100 % BIO, din materii prime naturale certificate ca origine, fără coloranţi, parfumanţi sau conservanţi, produse  lansate de curând în România de Life Care și pe care am șansa să le folosesc exact la începutul acesta de primăvară.

M-am obișnuit cu un ritual de care sper să nu mai scap. 🙂 Dimineața, înainte de orice, îmi spăl fața cu loțiunea de curățare Bio cu Aloe Vera BIOTISSIMA. Îmi curăță fața delicat, ajută la prevenirea apariției ridurilor și lasă pielea curată, proaspătă și mătăsoasă. După asta sunt gata pentru a aplica serul antirid BIO pentru ochi Biotissima care-mi pregătește pielea din jurul ochilor să reziste stresului de peste zi. Și rezistă. Pielea zic. Efectul serului este imediat și uneori după ce-mi pun și cremă hidratantă BIO de zi Biotissima, de la care mă aștept să-mi ajute la refacerea aspectului întinerit şi sănatos al tenului, nu mai am nevoie de machiaj. Uneori am zis.

Eh, și după tot ritualul acesta ies afară cu cafeaua mea cu lapte în mână, mă așez la masă și măsor cu privirea toate plantele din mini-grădina mea din curte. Unele-s mai înflorite decât ieri, alte-s abia mai verzi și mă gândesc că și ele la fel ca noi femeile se îngrijesc care mai de care de frumusețea lor. Bine, uneori atunci când suntem norocoase, tot ele se îngrijesc și de frumusețea noastră, așa cum fac cele de liliac, cimbru şi salvie, prezente in componența cosmeticelor Biotissima. 🙂 Contemplarea naturii nu ține mai mult de jumătate de oră, pentru ca job-ul, chiar dacă-i acasă, nu mă lasă să lenevesc la soare.

Continue reading Primăvara Biotissima

Un weekend în imagini

 Ca să înțelegeți de ce sunt ruptă de oboseală și nu-mi simt degetele că aș scrie ceva, vă arăt ce-am făcut eu cu soțul în weekendul care tocmai s-a încheiat. Logic, mai mult el, dar știți ce obositor e să stai și să privești când cineva muncește? În plus, totul s-a petrecut doar sâmbătă, pentru duminică am avut alt program, am petrecut  la ziua Andreei, prietena Soniei și a Iuliei, dar asta a fost cireașa de pe tort.

Fetele au fost mai mult decât încântate de cum le-a ieșit camera. Acum eu sper doar să mențină curațenia. 🙂