Bradoşi sau mucenici olteneşti

Mama soacră s-a trezit azi dis de dimineaţă, a frământat coca, a lăsat-o la dospit, a modelat apoi din ea niste omuleţi de aluat şi i-a băgat la cuptor. Când au fost copţi, i-a scos şi i-a trecut printr-un sirop dulce, dulce, apoi cu o pensulă i-a uns cu miere peste tot, după care i-a tăvălit prin nucă. Aşa făcea mama ei pe vremuri în Oltenia.

Au ieşit super delicioşi şi va trebui să mă credeţi pe cuvânt, pentru că nu mai sunt. Au dispărut. Bine, noi avem acum burţile mult mai umflate, dar o dată în an sunt mucenicii. Mai rămane să bem paharele alea multe de vin şi gata cu ziua asta.  🙂

P.S. În afară de ăştia a făcut şi unii împletiţi cu care a procedat la fel, în timp ce pe aragaz a fiert optuleţe din alea mici cu zahăr şi scorţişoară. Da exact, nu-mi mai trebuie mucenici până la anu’.

(Visited 1,202 times, 1 visits today)
Parmalat

Heey, si eu primeam mucenici din astia mari de la bunica-mea knd eram copil 🙂

Si ma enervam, ii spuneam ca astia nu sunt mucenici adevarati, mucenici sunt aia mici si cu zeama pe care ii primesc yo de la pomana 😀 [presupun ca de cateva ori in viata a picat vreo Sambata Mortilor pe langa 9 martie si asa ramasesem yo cu impresia ca mucenicii vin de la pomana :)) ]

Anyway, I miss them, n-am mai mancat mucenici nici mari nici mici de cativa ani buni 🙁

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.