Despre mine II

Pentru că astăzi e ziua blogului, da, exact acum doi ani (mă gândeam că-s mai mulți) mă mutam pe domeniu propriu oferit, bineînțeles, de blogway prin intermediul Hotcity, m-am gândit că tre’ să vă mai spun câte ceva despre mine, în același stil. Așadar:

SUNT îndrăgostită de oameni. De oameni frumoși pe ambele fețe. Da, majoritatea oamenilor au cel puțin două fețe. Altfel, eu sunt la birou. 😀

AȘ VREA ca ziua să aibă 100 de ore, săptămâna 100 de zile, luna 100 de săptămâni, anul 100 de luni, iar noi dacă se poate să îmbătrânim și atunci, exact așa cum îmbătrânim acum într-un an. Asta am zis-o așa de ochii lumii, eu de fapt aș vrea să-mi schimb mobila de bucătarie până la Paște, dar e greu de crezut că asta se va întâmpla. 🙁

PĂSTREZ numai amintirile frumoase. În rest arunc tot. Fără regrete.

NU ÎMI PLACE că lumea în care traiesc o ia la vale,  pe-o pantă pe care a urcat-o cu greu cândva. Nu îmi place nici politica. Deloc. 

MĂ TEM că va veni o vreme în care nu vom mai putea face nimic. Și mă mai tem de șoareci. Serios.

ÎMI PARE RAU că am ajuns să mâncăm branză făcută din prafuri, și asta-i un exemplu ușor. Și-mi mai pare rău că n-am avut mai multă grijă de sănătatea mea. Bineînțeles că părerea asta de rău nu mă împiedică să-mi neglijez în continuare problemele de gen. 🙁

ÎMI PLACE să știu că toți ai mei sunt bine și că nici ceilalți n-o duc rău. Și-mi place să scriu. La o masă simplă cu o cana de cafea lângă mine și cu ploaia bătându-mi în geam. 

NU SUNT întotdeauna în toane bune deși tare mi-ar plăcea. Nu sunt nici lipsită de defecte. Ba, din contră.

DANSEZ cu greu dar și când mă pornesc, nu mă mai oprește decât retragerea orchestrei. 

CÂNT foarte rar în prezența cuiva și atunci de obicei mi se cere, respectuos ce-i drept, să tac. 

NICIODATĂ nu mă mulțumesc cu puțin, iar când am, nu păstrez niciodată totul pentru mine.

RAR mă face cineva să mă răzgandesc, iar dacă o fac, foarte rar cineva află asta. 

PLÂNG de câte ori lacrimile vor să curgă. Fără reținere. Acum îmi dau seama că n-am mai plâns de mult. Nici măcar de fericire. 🙁

SUNT CONFUZĂ când se discută un subiect despre care nu știu nimic. Dar mă dumiresc repede.

AM NEVOIE de oameni cu simțul umorului în jurul meu. 

AR FI TREBUIT să țin legătura cu colegii din generală. De ei îmi e cel mai dor. Sunt răspândiți în cele patru zări și cele mai prețioase amintiri ale copilariei mele sunt legate de ei.

AȘ PUTEA să străbat lumea în lung și-n lat ani la rând, dacă aș avea cu mine câțiva oameni dragi și-un laptop.

Maldita mi-a dat mie leapșa asta (bine, n-a avut încotro) și mi-ar plăcea să o citesc făcută de fiecare dintre voi. 🙂

(Visited 76 times, 1 visits today)
Gabriel Costea

Asta e cel mai frumos articol pe care l-am citit la tine!(desi poate nu e 100% bine sa te bazezi pe memoria mea)
Este aproape artistic (asta e de bine) prin simplul fapt ca artisticul inseamna sinceritate, de la incercari repetate, la constientizare si la sinceritate pura, necontaminata de prezente straine. Bine acuma sa nu te astepti de la un cocos (n-am vrut sa zic de la o gaina) sa faca arta.
So this is art, fete! Eu te felicit.

anca

🙂 Si mie tot de colegii din generala mi-e dor.Era atunci un sentiment din asta..nu stiu cum sa-i zic, dar nu-l mai gasesc nicaieri 🙁 Si o stare misto…aia de copil cu probleme la mate nu la intretinere :))
Ce articol frumos!:)

Isolda

Love you !!!

Da’ n-am inteles de ce ti-e teama de soricei ?? sunt atat de dragalasi …In vara-mi intrasera vreo 2 ( pui ) in birou si mi-au cam dat de furca . Cand am reusit sa-i prind …musai ii vroiam vii , unul era ok , altul decedat .Vroiam sa-i prind si sa-i eliberez intr-o padurice din apropiere .
Dupa cel decedat am jelit vreo saptamana ….
Nici la moartea bunicului meu pe care l-am adorat ,n-am plans .
Sa ma explic , bunicu’ s-a dus pen’ca asa a vrut Universul sa-l trimita acolo unde avea treaba , soricelul a murit din vina mea , ca l-am aspirat si probabil l-am speriat de n-a mai stiut de el …

nina

@anka- aha, aveam nevie de confirmarea asta. 🙂

@Isolda- mi-e frica de soricei din copilarie, cand in casa bunicii intrase unul dupa sifonier si in actiunea de scoatere, eu eram cea mai viteaza, stateam cu batatorul de rufe gata sa-l alerg cand iese din ascunzatoare. Atunci cand a venit momentul, nemernicul a iesit atat de repede incat am tipat ca din gura de sarpe si am ramas pe veci cu frica de soareci. 🙁

Laur

Pt un pret la mobila de bucatarie cauta pe internet MOBIREF TGV.Au produse de buna calitate si preturi bune.La capitolul dans parca ai avea motor de ‘Brasov’ .Pornesti greu ,dar cand pornesti nu te mai opresti nici cand se termina motorina.

nina

@Tomata cu scufita- noi tocmai ce-am schimbat doua dormitoare. Pentru mama soacra si tata socru. Da, fiecare cu dormitorul lui. 😀
Le-am gasit super-ieftine la Cora. Intreg dormitorul (care contine sifonier cu 3 usi, pat, doua noptiere si o comoda pentru televizor) a fost 620 lei. Dap, sasemilioane vechi. Si am primit si cate un cupon cu reducere de 93 lei pentru fiecare. Practic un dormitor a fost 527 lei. Si nu-s nici subrede nici urate.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.