Primăvară cu necaz

Stăteam vineri în fața porții și soarele mă mângâia pe fața. La propriu. Nici nu știți cât mă bucur că a venit primăvara. Iarna asta am cam făcut frigul în birou, pentru că această încăpere n-a mai fost locuită până acum, așa că n-a fost nici încălzită. În plus are toți patru pereți afară și, ca și cum astea n-ar fi fost de ajuns, a avut până aproape de primavară geamul și ușa cu tocuri vechi de lemn care nu se închideau bine. 😀  Temperatura în birou n-a ajuns des la 16 grade în iarna asta, ca să nu mai spun că au fost și ceva infiltrații…de vis. Dar am rezistat ca o eroină (nici măcar n-am răcit) și uite că acum la început de primăvară am schimbat ușa și geamurile, acum aștept să se usuce pereții pentru a-i putea repara și sper ca la anu să nu mai am problemele astea. In weekend trebuie sa redecorăm camera mamei după ce acum două săptămâni am zugrăvit şi schimbat mobila la tata.

Cam astea erau gândurile mele în clipa în care am auzit un strigăt şi am aflat că tata, un norocos de om care ducea pe picioare o disecţie de aorta, a căzut (într-o încercare de a face ceva la care nici nu avea voie să se gândească, apăi s-o mai pună în practică 🙁  ) şi şi-a fracturat un os al copasei. Ceea ce în mod normal se operează la oamenii de vârsta lui, dar nu la el care are grave, dar grave, probleme cu inima. Nici n-am cuvinte să vă spun cât de supărată am fost. Acum m-am mai obişnuit cu gândul că va trebui să stea imobilizat vreo două luni iar apoi dacă va mai putea să meargă, o va face schiop şi cu piciorul uşor rotat. Of, Doamne, numai să meargă!

Aşa că dragii mei, am avut un sfârşit de săptămână şi un weekend de coşmar, dacă mă gândesc că după toate astea, am mai văzut şi live cum mătura valul ala uriaş maşini cu oameni care încercau să fugă din calea lui. Adică exact cum vezi în filme, se întâmpla acum în realitate în Japonia.

 Noroc cu Anka care mi-a mai luminat un pic ziua ieri, când a venit şi le-a adus fetelor cerceluşii promişi. Mulţumim frumos şi sper să ne revedem curând! 🙂

Vreau doar să aud că voi aţi  avut un sfârşit de săptămână bun.

(Visited 56 times, 1 visits today)
simona

buna Nina
sunt sigura ca toate vor intra inapoi pe fagasul lor firesc,sanatate multa tatalui tau si intregi familii,se mai intampla si lucrurii mai putin placute noua ,dar vom aprecia mult mai bine lucrurile bune,asta e viata…
incaodata sanatate si sa auzim numai de bine:*

dojo

Of doamne, parintii astia uneori sunt mai ceva de cat copiii. Le e greu sa inteleaga ca nu mai pot si gata. Sa speram ca va fi acum cuminte si ca se va vindeca totusi cat mai corect piciorul in cauza. MULTA SANATATE!

Copilu

Tataia a fost operat de hernie acum 4 luni, se simte bine acum, dar doctorul îi spunea să stea 1 an pe bară.
Dar nu se lasă, munceşte toată ziua. Iar de la un timp se vaită iar de spate 🙁
Nu înţelege 🙁

nina

Nici nu stiu daca sa fiu manioasa pe el sau sa-mi fie mila. de fapt ma incearca amandoua. Oricum, sper sa fie bine, de ieri e acasa in patul lui si incearca sa faca tot felul de manevre care evident nu-i ies. Dar cu rabdare…
Multumesc frumos pentru mesaje!

criserb

Of of, nici nu stiu ce sa zic 🙁 Imi pare rau sa aud ca ai avut un sfarsit de saptamana asa de naspa, nespus de rau.

Sper ca tatal tau sa-si revina cat mai repede si daca se poate sa incerce sa nu mai faca tot felul de chestii de care cu siguranta nu e nevoie. Dar… asa sunt parintii astia, cred ca inca le mai pot face pe toate, uita ca au o anumita varsta.

Santate maxima tatalui tau!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.