Hai că n-a fost așa greu

Cum excursia asta cu trenul se întâmplă la noi odată la 5 ani, am zis că merită să notez acum câteva impresii:

  • Călătoria cu acceleratul nu-i chiar așa de rea dacă nu ai bagaje voluminoase.  Adică, nu-i loc de genți în tren. Am descoperit până la urmă că-ți poți băga geamantanul sub scaune, dar i-ai luat astfel locul pentru bagaj al celui de lângă tine. La noi, la dus a fost cum a mai fost, dar când ne-am întors și am avut în plus clasica geantă cu patru curcani și două găini, nimic n-a mai fost simplu. Nu-mi amintiți de ouă, nu s-au spart decât două, pentru că au avut un loc special. 😀
  • În accelerat nu e apă. Curge așa un firicel când apeși butonul de tras apa, dar nu te poți spăla pe mâini acolo. Totuși, deși la plecarea trenului din gară toaleta era cât se putea de curată (mi s-a părut amuzant faptul că la chiuveta era și-un săpunel, dar nici picatură de apă), era și hârtie igenică, ceea ce pe mine m-a uimit (iertați-mi ignoranța, dar pe vremea când mergeam eu cu trenul nu era la toaletă nici coș de gunoi, apăi hârtie), la nici jumătatea drumului, aceeași toaletă puțea de-ți muta nasul, era plină de pișălău pe jos, așadar nefuncționlală. Deh, n-ai cu cine, dom’le.
  • Gările din orașele de provincie arată jalnic. Îmi pare rău că nu vă pot arăta decât o poză neclară făcută printr-un geam nu tocmai curat, cu telefonul, dar văzute pe viu,  locurile astea înseamnă întoarcere în timp la propriu. Gara din Ploiești, de exemplu, în care altă dată era forfotă de călători, acum nu numai că-i pustie, dar se poate filma în ea fără probleme un film cu scene din timpul războiului. 
  • Timpul petrecut în tren nu trebuie pierdut sub nicio formă. Fie că citești, înveți, scrii, vorbești la telefon, te uiți la un film sau privești pe fereastră punându-ți gîndurile în ordine, important e să nu-i pierzi timpul. Eu am citit Întoarcerea din rai a lui Eliade și nici n-am simțit cum a trecut timpul.

În concluzie, călătoria asta cu trenul a fost pentru noi cea mai bună soluție. Am reușit să petrecem la bunici câteva zile foarte frumoase, fie stând la gura sobei la povești, țuică fiartă și șorici, fie tăvălindu-ne prin zapadă și bătându-ne cu bulgări. Banalități, desigur, dar chiar și la banalitățile astea ajungem atât de greu uneori. Noroc că există trenuri. 😀

(Visited 94 times, 1 visits today)
anca

Asta e si partea mea preferata cand merg cu trenul : citesc o carte cap-coada si nici nu-mi dau seama cand trece timpul 😀 Cartile incepute in tren le termin neaparat tot in tren, de parca simt ca asta vor si asa trebuie :)) Si sa stii ca sunt si trenuri mai frumoase, in care esti servit si cu o cafeluta buna. Contracost, of course 😛

nina

@Anca- te cred, la noi n-a fost cu cafeluta dar a fost ok. Eu n-am reusit sa termin cartea in tren, tinand cont ca fetelor li se facea foame din jumatate in jumatate de ora. 😀
Asta era alt punct: daca plecati cu copiii in calatorie, luati cu voi multa, multa mancare. 😀

cristina

Ick accelerate. Nu mai calc in asa ceva din 2003. Doar cu rapidul merg pe ruta Arad-Bucuresti. Dar sa stii ca toaleta tot imputita ajunge pe la mijlocul drumului 🙁 bleax

RCA Ieftin

Da, calatoria cu trenul are extrem de multe neajunsuri pentru secolul tehnologizat si vezi Doamne dezvoltat in care traim, dar este si ceva melancolic. Ceva din alte timpuri, cand timpul avea ceva mai multa rabdare… 🙂

nina

@RCA- Ieftin- hmm, melancolic, nemealancolic,tehnologia era prezenta in vagonul nostru cu nici mai mult nici mai putin de 6 laptopri, iar eu nu l-am scos din geanta. De smartphoane nu mai zic. 🙂

RCA Ieftin

Poate nu m-am exprimat prea bine,dar ma refeream la “dotarile” trenului, care cam sunt din alt secol, ca asa tot romanul are un Ipad confrom domnului prim-ministru. 🙂

mihai

Peroanele garii din Ploiesti-Sud sunt asa de cand le stiu, au renovat ei cladirea garii, anexele, pasajele subterane de acces la peron dar pe Doamnele Peroane le-au uitat. Bani se pare ca n-au fost decat pentru micuta Gara de Vest, probabil s-a nimerit sa fie pe traseul modernizat (sau in curs de modernizare) Bucuresti – Brasov.

nina

@Mihai- Uite ca la gara nici nu m-am uitat desi parca am vazut vechiul loc in care se lasau bagajele mari (ehe, ce vremuri, lasam acolo geamanatanele si ne plimbam prin cu mama prin Ploiesti), care acum are in geamuri hartie alba, adica pare parasit. 🙁

@omulvaly- Dap, pana la urma asta conteaza, multumesc!

Anka

Banalităţi, zici? Ba mie mi se pare timp de calitate şi adevăratele valori ale vieţii, nene! 🙂 Felicitări pentru experienţă!
Tre’ să le duc şi eu pe ale mele o dată cu trenul, cred că le-ar plăcea, deja le place cu tramvaiul sau metroul, că merg rar. Dar într-adevăr, bagajul e un chin!
Eu, una, n-am mai mers cu trenul de când făceam naveta Bucureşti-Budapesta la vagon de dormit. Dormeam de numa! Acum mi-ar fi frică să repet experienţa…

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.