Un lucru pe care l-aș fi făcut… (II)

Aveți aici prima parte

Cătălina era acum o doamnă rafinată, elegantă, stilată, știți voi, cuvinte d-astea.

Mă veți întreba cum am recunoscut-o. Simplu. N-am recunoscut-o. A venit ea la mine  în timp ce hostesa îi căuta o masă la nefumători. 🙂  Deci, a venit direct la mine (știu că am început propoziția cu deci, depășiți momentul și fiți atenți) și mi-a spus cu un zâmbet larg pe față care lăsa să se vadă o dantură perfectă: “Nina, nu!?”  Pentru un moment eu m-am crezut un star și-am zis că-i vreun fan care mă știe de pe blog. 😀 Apoi mi-am dat seama că-s slabe șanse să ai perle la gât și să citești bloguri, așa că am încercat să-mi dau seama de unde mă știe. Și în timp ce dădeam ca tuta din cap, iar neuronul meu era la maximă încordare, îmi spune ea: “Sunt Cătălina, colega ta de bancă din generală. Mă mai știi?”

Am gandit: “Oh, my fucking God!” și am zis: “Cătălina, tu ești? Cum m-ai recunoscut?” ( aici iar am crezut că-mi spune c-a văzut poze cu mine pe facebook, dar ea nu.) Zice: “Ești neschimbată.” (și mă îmbrățisează din tot sufletul). Eu ce să-i zic? Că  arată demențial, că s-a schimbat enorm,dar a rămas aceeași? Ziceai că-s tâmpă. Mă uitam ca vițelu’ la poarta nouă. Noroc că ea, femeie dezghețată, mi-a făcut cunoștință cu cei mici și m-a întrebat de-ai mei. De fapt m-a întrebat ce-am mai făcut, ce-am terminat, dacă am copii și dacă stau în București sau sunt doar în trecere. Toate deodată voia să le afle. Am stat de vorba puțin, 10 minute. Ea era cu un grup mai mare și a trebuit să plece, dar am făcut schimb de numere de telefon. Abia aștept să mă întâlnesc cu ea. A zis că stă în România și toată luna februarie. Da exact, locuiește cu familia la Londra. Practică avocatura studiată aici.

Și acum să revin la ideea de la începutul postului, dacă o mai ține minte cineva, bine, dacă nu, vă spun eu, era despre un lucru pe care l-aș fi făcut dacă aș fi fost băiat. Da frate, m-aș fi îndrăgostit de Cătălina pe vreme când era mică, deșteaptă și urâtă și aș fi luat-o de nevastă imediat ce legea ne-ar fi dat voie. Pentru că un singur lucru aveam ăn minte atunci când mă uitam la ea: “Doamne, ce norocos trebuie să fie bărbatul femeii ăsteia.” 😀

(Visited 27 times, 1 visits today)

Related Post

capca1

da fata, asa ar trebui sa faci, vorbesc la modul generic. asta se cheama investitie in viitor.
dar, ca orice joc speculativ, ce te faci daca o iei mica si urata si, cand creste, devina si mai urata?
ca, dupa ce devine frumoasa, desteapta si bogata, nu se mai uita ea la tine !!!
eh, grea e viata asta !!!

ady

eu sunt curioasa cum practica la londra avocatura, dupa dreptul studiat in Romania. avem sisteme de drept complet diferite. al lor e pe common low, al nostru e pe legi.
sunt curioasa pe bune. fara baza, glume, faze.

nina

@ady- nu stiu detalii, mi-a zis doar ca-i avocat si ca sta la Londra. A plecat din Romania imediat dupa facultate, s-a casatorit acolo, dar nu stiu de cand profeseaza. Da’ bine ca mi-ai dat subiect de discutie profunda cu ea. Sper sa ne vedem in februarie la un pahar de vorba si sa aflu. 🙂

Isolda

Tare faina povestioara ta si reintalnirea cu o atat de veche amica da’ sa stii tu ca mai poarta si alta lume perle , chiar daca asta se intampla doar la sindrofii si la….inmormantari , si chiar daca apoi se intampla sa revina pe hippie style or rock style , cine mai stie ??:)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.