Acum ceva timp mi s-a lipit de mână într-o librarie o anume carte. Se numește Mari succese ale unor branduri renumite și descrie (pe scurt, desigur) poveștile câtorva branduri de renume. Am citit-o din scoarță în scoarță în câteva ore, dar e nevoie sa te întorci și să reiei lectura în cazurile care ți-au plăcut mult. De exemplu, Rolex:
Firma a fost înregistrată sub acest nume în 1908 la Londra. Hans Wilsdorf a reușit să păstreze un deceniu marca Rolex în Marea Britanie. Abia după război, taxele mari ale componentelor de import îl fac pe fondator să ia hotărârea de a-și muta afacerea în Elveția. Deși a trăit acolo 40 de ani Wilsdorf nu a devenit niciodată cetățean elvețian.
Și povestea continuă…ajungând până în zilele noastre când oamenii nu mai poartă un ceas Rolex pentru precizia lui, ci pentru a demonstra cine sunt ei înșiși și ce fel de cont dețin în bancă, chiar dacă Hans Wilsdorf a marșat încă de la început pe faptul că precizia este bunul de mare preț al brandului său și a făcut reclamă în acest sens de fiecare dată când s-a invit ocazia.