Leneveală mai mare ca zilele astea n-am trăit de mult. Dormit câte 10-11 ore/ noapte (nu ştiu dacă e corect spus, 5 din orele alea fac parte clar din categoria “zi”), vizionări de filme, plimbări, primit prieteni în vizită şi iar dormit, citit, ca să nu mai zic mâncat, că numai când aud cuvântul ăsta mă ia cu dureri de burtă. 😀
Bineînţeles că în tot acest timp am pierdut complet noţiunea zilelor. Nu mai ştiam dacă-i luni, miercuri sau joi, după cum nu mai ştiam nici că-i pranz seară sau dimineaţă. Noroc cu noaptea de vineri spre sâmbăta ca a venit cu Anul Nou cu un imens foc de artificii şi ne-a mai scos un pic din amorţeală.
Cum-necum uite că după încă trei zile, azi e marţi şi eu mă trezesc în continuare la 11 (don’t ask). Deh, faptul că eşti propriul tău şef are şi ceva avantaje. Reîncepi munca fix când vrei tu sau, mă rog, când nu-ţi mai poţi amâna clienţii, dar asta-i altă poveste.