Săptămâna trecută mama şi-a făcut ordine în şifonier şi şi-a scos hainele de iarnă la înaintare. Toată casa s-a umplut de un miros pătrunzător de naftalină. Personal n-am nimic cu mirosul ăsta, îmi aminteşte de casa bunicii, de fapt de camera “de la stradă” acolo unde bunica mea (cred că şi ale voastre) îşi tinea lucrurile bune, pe care le scotea numai când îi veneau copiii sau la vreo sărbătoare mare.
Cum spuneam, în casă persista mirosul specific al naftalinei vânturate, chiar dacă ţinusem şi geamurile şi uşa deschise.
Când s-au întors fetele de la şcoală şi au intrat val-vârtej în casa, au rămas în uşă siderate şi, strâmbându-se, încep să se dezbrace. Sonia nu se poate abţine şi spune: “Yeah, ce miroase a babă în casa asta…” 😀