Leapşă pentru părinţi -Cum i-ai făcut cititori?

Ne dă chinezu temă: Tu cum îţi motivezi copilul să citească?

Majoritatea părinţilor ar spune una din variantele următoare:

  • i-am citit încă de când era în burta mamei, astfel copilul s-a născut cu o sete de cunoaştere extraordinară, ştiind deja să scrie A, B şi C. 😀
  • de mic a fost obişnuit să adoarmă doar când unul din parinţi/bunici îi citeşte o poveste.  Asta s-ar putea  să-i dezvolte copilului o dependenţă de lectura înaintea somnului, ceea ce nu-i neapărat rau, dar s-ar putea să-l facă şi să nu poată citi mai mult de câteva pagini, după care invariabil îl va lua somnul. 😀
  • în casă la noi se citeşte mult. Văzându-i pe cei mari citind, aţi zice că, copilul e tentat să-i imite şi va lua şi el o carte în mână, pe care la început plictisit, apoi din ce în ce mai interesat o va răsfoi, citi, îndragi, etc..  Ok, asta a funcţionat pe vremea noastră, şi îi prinde din ce în ce mai rar pe copiii de azi. Dacă citeşti prea mult în preajma celui mic, rişti să-ţi strige, prea nervos pentru vârsta lui: “Cărţi, cărţi şi iar cărţi, toată ziua citeşti şi cu mine nu te joci deloc. Nu cred că eşti bun de părinte.”  E, să sperăm că sunt rare cazurile astea.

Ar mai fi exemple dar le-am ales pe cele “clasice”. Şi da, am încercat şi noi cu fetele tot ce am scris mai sus şi nu pot să spun că n-au avut efect, dar nici că au declanşat nu ştiu ce mare poftă de citit. Ba, având la dispoziţie două copile de aceeaşi vârstă am putut observa îndeaproape, că orice metodă ai încerca, nu-i universal  valabilă pentru toţi copiii. Unii reacţionează la ceva, alţii la altceva, cu ăştia mici trebuie perseverenţă, vă spun. 😀

De exemplu, la noi cu Sonia a fost uşor. Din clasa întâi, a început să citească tot ce-i pica în mâna. Bine, cărţile mai groase nu le-a terminat nici azi, dar astea mai de vârsta ei sunt floare la ureche. Uneori citeşte cu voce tare şi ne exasperează. Totdeauna când mergeam la cumpărături,  vrea şi o carte sau “ceva de citit” cum spune ea. Vrând- nevrând îşi lua şi Iulia câte o carte, dar mai mult de o pagina, doua din ea nu citea. Ne era cam clar. Pe Iulia aveam să o convingem mai greu.

Într- un an, de ziua fetelor, au primit de la unchiul lor preferat nişte enciclopedii tehnice. Ce credeţi că a făcut Iulia? Exact. A citit carţile alea din scoarţă în scoarţă şi putea să spună pe de rost definiţia ştiinţei, staţi că de la ea am învăţat-o şi eu: “Ştiinta este ceea ce cunoştem despre lumea din jurul nostru… etc” şi putea explica cu exactitate cum funcţionează o centrală termica de apartament.

Fiecare copil, ca şi noi de altfel, citeşte deci,  nu ce vrea parintele, ci ce-i place lui. Nu-i forţaţi, încercaţi numai să decoperiţi ce-i interesează. Dacă-i place fotbalul, luaţi-i o carte despre sportul rege şi despre fotbalişti celebri. Dacă e pasionat de calculatoare, există lectură de specialitate pentru orice vârstă… E mult până prinde microbul cititului. 🙂

Şi dacă nu merge nimic, încercaţi asta:

  • lăsaţi  întotdeauna în baie câteva cărţi interesante. Ca şi oamenii mari, şi copiii se plictisesc pe budă, aşa că, mai devreme sau mai târziu, vor răsfoi cărtile alea. Nu cred că există efecte adverse la aceasta practică, aşa că dacă nu merge, nu merge. 😀

Hai, care eşti părinte şi ai metode, originale sau nu, de a-i face  pe copiii să citească, aşteptăm cu interes sugestii.  Scrieti la voi pe blog sau aici, nu contează, numai să ştim şi noi.

(Visited 80 times, 1 visits today)
Alter Ego Blog

Intrebare: metodele tale au dat rezultate ? Ca si eu sunt proaspat tatic si in afara de a arunca televizoarele din casa la alta solutie nu m-am gandit. Deocamdata bebelusul meu adora muzica, nu cea de la radio sau cd-player ci cea pe care i-o cantam noi.

nina

@Alter Ego Blog- la noi au dat roade, dar se poate si mai bine.
Sunt mult mai multi factori care ii ifluenteaza. De exemplu, scoala. Daca au o invatatoare care ii stie antrena, poate face zile de lectura sau mai stiu eu ce si copiii, care is foarte deschisi la nou.
MAi sunt bibliotecile, ale scolilor si ale orasului…sunt multe de luat in calcul. Cum spuneam,perseventa e de baza.

Calin

Cind eram in clasa a 4 a tata mi a zis ca mi da 100 de lei daca citesc orice carte. Io am zis ca si daca e din aia subtire gen ABC…(erau pe vremea lui Ceausescu) si el a zis ca da. Nici pe aia nu am fost in stare s o citesc desi miza e mare.
Peste vreo 2 ani am fost la Oradea la bunica mea in vacanta si mi a picat in mina Winetou, de plictiseala m am apucat s o citesc si inceputul a fost fff greu ca era destul de plicticoasa dar nu stiu de ce nu am lasat o jos. Cind a inceput actiunea n am mai putut sa pun cartea jos, si am ras toate volumele, dupa aia i am cerut unui coleg de al meu tot ce era scris de Karl May si restul e istorie. Intr o vara am terminat ciresarii toate volumele intr o saptamina, bagam zi si noapte….nu mai zic de Dumas si alte alea

Concluzia: pentru mine cel mai mult a contat sa mi dau seama ca orice carte e plictisitoare la inceput, si daca treci peste faza aia atunci incepe sa devina interesanta treaba. Bine ca spre rusinea mea inca nu am apucat sa citesc clasicii rusi, dar e vreme inca.

nina

@Calin- cand am inceput sa citesc ce-ai scris chiar imi imaginam ca esti primul copil de care aud ca a citit motivat de bani. N-a fost sa fie. 😀 Bravos! Da’ cu piticii tai cum ai de gand sa faci?

Draw For Joy

Imi aduc aminte ca de pe la 15 ani sora mea citea zi si noapte carti destul de grele pentru varsta ei, in timp ce eu eram atat de superficiala si nu vroiam decat sa dansez in sufragerie. Iar daca as fi aflat ca matematica este la fel de necesara pentru supravietuire precum apa, tot nu invatam tabla inmultirii. Nici azi nu o stiu.

viatanomada

la noi a functionat chestia cu cititul de cand erau in faza de proiect(citeam cu voce tare) si i-a motivat calculatorul de pe la 3-4 ani(cam de atunci citesc cei 2 mari) acum citesc si de plictiseala ,cand nu au acces la tehnica moderna :d >:) daaaaaaaar cu cel mic nu am nici o sansa,nici o metoda nu a dat rezultate pana acum,nici macar calculatorul.

nina

@viatanomada- rabdare maica, ai rabdare ca-i vine si lui randul. Am un var care nu citise nimic serios pana pe la 25 de ani. Da, terminase scoala si muncea de mai bine de 5 ani cand, intrigat de un prieten care citea toata ziua s-a apucat sa citeasca o carte. Groapa. Nu stiu ce a declansat romanul asta in el, dar i-a placut atat de mult incat acum citeste ce apuca, unde apuca, nu conteaza.
Deci, mai devreme sau mai tarziu microbul se va prinde de toti.

lila

Foarte frumos, felicitari!
Si eu cred ca perseverenta e cea mai importanta cand e vorba de copii. Daca iti doresti cu adevarat mai devreme sau mai tarziu vei gasi acel ceva care sa-i deschida si pofta de citit, pana la urma.
Si noi tinem carti la indemana, chiar si in baie. Nu se pastreaza in cea mai bun afosrma dar important e sa fie citite, nu impecabile. 🙂

Mihaela Feodorof/FEO

@Nina Multumesc pentru aprecieri dar, ca orice profesionist este greu sa aplici pe proprii copii.
Ma bucur insa ca sunt multe persoane interesate de dezvoltarea micutilor:)

Identificarea stimulilor care conduc la actiuni benefice este un domeniu foarte amplu, exemplul cu varul care nu a citit pana la 25 de ani este elocvent.
La acest capitol lucrez din greu in zona adultilor din business, as putea chiar sa afirm ca lucrurile se complica pe timp ce trece. Dar o fac cu drag:)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.