Când am ajuns aseară acasă, aveam pe masa din curte un teanc de pliante de la Cora, Real, Metro, Selgros… Le aruncase peste poarta un om. De fapt cred că a aruncat la noi, tot ce mai avea în sac, pentru că erau mai multe oferte de acelaşi fel, ma rog, nerelevant.
Cum stăteam eu aşa, cu piciarele sprijinite la orizontală pe un alt scaun şi uitându-mă prin ofertele alea, îmi luminează intelectul o idee. Îi zic soţului: “pentru că avem frigiderul gol, deşi la noi abia vinerea e zi de cumpărături, hai mergem la Metro să mai luam una alta acum când încă nu-s preţurile mărite, că tot banii aştia o sa-i avem si vineri.”. Cum, daca-i musai, soţul merge cu plăcere, am mai pregetat doar până au înscris paraguayenii (aşa se scrie?) ultimul gol din penalty, am luat o sacoşă mare şi-am plecat, gândindu-mă desigur la aglomeraţia pe care o voi găsi în magazin.
Îmi imaginam că tot micul intreprinzator, care se aprovizionează de la Metro, este acum în drum spre casele de marcat, împingând la cărucioare pline de marfă, pentru care să plăteasca un TVA de doar 19%, urmând a le vinde apoi cu 24% taxă, iar diferenţa de TVA, deşi va trebui să o dea la stat (ok, ştiu că până la urmă la stat ajunge praful de pe tobă) va putea măcar să se folosească de banii ăia o periada de timp, până le-o veni scadenţa.