Gigel (să-i spunem aşa pentru ca Dorel nu are carnet) merge zilnic cu maşina personală la serviciu. Maşina nu-i nici veche, nu-i nici nouă, nu-i nici BMW, nu-i nici Logan, nu-i nici neagră, nu-i nici albă…decentă.
Ieri Gigel a oprit ca de fiecare dată la gogoşerie să-şi ia micul dejun, gandindu-se că peste câteva zile, odată cu creşterea TVA-ului, îi va creşte şi gogoaşa. Pardon, preţul gogoşii. Având mintea ocupată cu astfel de gânduri, omul nostru n-a mai închis maşina, oricum, în afară de faţa casetofonului nu aveau ce să-i fure din ea, în scurtul timp în care avea să lipsească.
După ce gogoşile au fost tăvălite prin praful alb şi dulce şi apoi ambalate în punga ce avea să-i înnebunească cu mirosul emanat pe colegii de muncă ai lui Gigel, acesta se îndreapta fluierând a pagubă spre maşină.