Dragii mei,
Vă rog să vă faceţi timp câteva minute să citiţi asta şi dacă voi ştiaţi asta deja (ceea ce nu m-ar surprinde, că vă ştiu oameni civilizaţi 🙂 ) încercaţi să o daţi mai departe. S-o citească cât mai mulţi şi să-şi amintească atunci când va fi cazul “să fie schimbarea pe care vor să o vadă la alţii”.
Mulţumesc!
M-am trezit intr-o zi de toamna si am continuat sa traiesc in ea. Si ce daca foaia pe jumatate rupta din calendar indica o primavara tarzie, si ce daca sandalele cu barete erau rezemate de pat (oare cand le pusesem acolo?) eu continuam sa traiesc in toamna mea, sa ma imbrac ca-n anotimpul recoltelor si ma port ca intotdeauna. Caci indiferent de vreme noi traim ca intotdeauna.
Un radio vorbea departe despre protestul mamelor care-si cer drepturile azi printr-un miting. Un drept castigat de care la un moment dat, intr-o alta toamna, am beneficiat si eu, mai bine zis ei. Da, pentru ei, copiii, sunt banii aceia. O mama plangea la radio ca a ajuns sa cerseasca de la stat pentru copilul ei. Trist.
Eu strig catre copiii mei ” Imbracati-va gros ca-i frig afara.” Copilul Iulia scoate capul din camera ei si ma intreaba: “Mami imi iau si caciula?” “Nu puiule, nu-ti lua caciula, sa nu chemam iarna, poate se va incalzi inspre pranz.”