02
Mar

Feţe fără nume

Filed in ale mele, amintiri

Până pe la 20 de ani, recunoşteam la prima vedere orice om cu care făcusem vreodată în viaţa mea cunoştinţă. Ştiam după nume  toţi colegii de grădiniţă, după nume şi prenume, plus locul ocupat în bancă, toţi colegii de clasă din  generală şi liceu. Recunoşteam pe stradă orice elev din şcoala noastră sau de prin zona în care locuiam şi eram contrariată de fiecare dată când auzeam “Ah, îl cunosc, dar nu ştiu de unde.” Gândeam la vremea aia şi probabil că nu greşeam prea mult: “Doamne, ce retard, cum să nu mai ştii de unde cunoşti un om?!”

Îmi mai aminteam, aşa în linii mari, cam ce am făcut mai important în fiecare an al vieţii mele, începând cu varsta de 4 ani, când m-am mutat de la Brăila la Târgovişte şi am început grădiniţa. Ceva gen, la 5 ani am fost prima dată la mare, la şase ani am fost la prima (şi ultima) prezentare de modă din viaţa mea, etc… :D

Bunnn. Anii au trecut şi treptat am început să uit lucruri.

Sâmbătă m-am întâlnit la cumpărături cu un om a cărui faţă îmi era arhicunoscută. Arhicunoscută şi atât. Am stat, am vorbit puţin, ne-am întrebat cum ne mai merge şi ne-am văzut fiecare de cumpărăturile lui. Habar nu am de unde să-l iau pe omul ăla. Am o idee vagă, cum că am fi fost colegi de facultate, dar n-aş băga mâna în foc.

Frate, m-am ramolit de tot. Voi aţi păţit vreodată aşa ruşine?

Share

Tags: , , , ,

14 Responses to “Feţe fără nume”

  1. Nicu
    02Mar

    Chiar asa…..nu!!…dar eu am o problema din totedauna cu numele oamenilor. Fac acum cunostinta cu X la o petrecere si in 10 min am uitat cum il cheama :P

  2. ioana
    02Mar

    Bai, deci lucram la un fotoshop in Targoviste. In vara dintre anul 3 si 4 de facultate. Si a venit un tip sa lase cateva filme facute in Franta. Bai si arata atat de bine si era atat de simpatic si imi zambea atat de frumos si avea un parfum si un accent delicios si ma gandeam vag ca parca musai il stiu de undeva, dar nici vorba sa imi dau seama. A zambit ce-a zambit el fermecator, fiind clar ca ma stie, si a plecat fara sa lamureasca nimic. Dupa cateva ore mi-am dat seama ca am fost colegi in generala, numai ca atunci era un pampalau cu un defect de vorbire pe care nu l-as fi bagat in seama nici intr-o mie de ani. De prisos sa spun ca nu l-am mai vazut de-atunci :D

  3. mRcosmin
    02Mar

    Hm…si eu mai patesc..dar imi aduc aminte. Greu, dar imi aduc. E enervant asa. Se mai intampla cand incerci sa-ti aduci aminte numele unui artist. :D

  4. nina
    02Mar

    @Nicu- ehe, esti in urma rau, la mine asta de intampla deja de fo cativa ani. :D

    @Ioana- ole, asta zici ca-i telenovela. Cred ca nu s-a terminat. :D

    @mRcosmin- Da, la artisti nici nu mai zic, dar macar pe aia stiu unde sa-i caut. :)

  5. ioana
    02Mar

    au trecut vreo 5 ani, eu zic ca s-a terminat :)

  6. nina
    02Mar

    @ioana- nu bre, se termina cand l-oi vedea din nou si te va dezamagi. :D

  7. ioana
    02Mar

    ehei, geaba incerci sa ma consolezi. eu sunt oricum convinsa ca deja este chel si are burta! :D

  8. nina
    02Mar

    @ioana- hahaahha, ce sadica esti. :)

  9. Alina
    02Mar

    O, da! Da, da, da! Eu sunt de-a dreptul ramolita. Am un mare dar de a uita cine sunt oamenii pe care i-am cunoscut candva :) Anul trecut, in pregatirile pentru intalnirea de zece ani de la bac (cu alte cuvinte, nu sunt prea baba), mi-a fost imposibil sa imi aduc aminte cum se numea dirigu’ – adica profu’ de fizica cu care saptamanal faceam 5 cursuri, 2 laboratoare si o ora de motivat absente. Comice sunt momentele in care ma intalnesc cu o fata cunoscuta care ma intreaba de tot neamul, clar ca ne cunoastem bine de undeva, dar de unde, mintea mea nu isi aduce aminte :)

  10. nina
    02Mar

    @alina- aha, te-am prins, tu esti din cei care nici cand erau mici nu prea tineau minte numele persoanelor care le erau prezentate. Da’sa stii ca nu-i de la ramoleala draga mea, e de la dezinteres. Te intereseaza, retii, nu te intereseaza, nu retii. Pana la urma ti-ai amintit numele dirigului?

  11. Stranger
    02Mar

    E deja 9.40 si no new post. comme on :( Se termina coffe break acushi :)

  12. nina
    02Mar

    @Stranger- deh, e treaba multa de facut bre. :)

  13. Alina
    02Mar

    :) da, mi l-am amintit pana la urma. Si s-ar putea sa ai dreptate, am o mare capacitate de a-mi incarca memoria doar cu ceea ce cred eu ca imi foloseste in viata de zi cu zi. 12 ani de scoala cu profil real si am fost una dintre generatiile astea de dupa ’89 care a dat bac obligatoriu la istorie, materie de toceala unde de obicei impuscam notele.

  14. weigela
    02Mar

    Acum vreo doi ani eram cu prietena mea, foste colege de liceu. Pe unde prin Piatra Neamt. Ne intalnim cu un tip. Ei doi se saluta, discuta, isi spun la revedere si noi plecam mai departe. O intreb pe Alina, cine e tipul? E Paul, fost coleg de liceu….Dar stai asa, nu-l mai cunosti? Noi am fost colege de liceu….. A fost pentru prima data cand nu mi-am recunoscut un coleg…Dar nici el pe mine

Leave a Reply

Copyright @ toane
Wordpress themes