Archive for Martie, 2010
Dacă ai 5 minute libere (ai face bine să le ai) citeşte asta. Apoi gândeştete şi dacă ai nelămuriri mai citeşte-o odată.
Gata, ai terminat? Are dreptate omul sau nu?
Eu zic că da, zic că sunt sute de români ca mine, care se pricep la toate şi la nimic. Asta după părerea mea nu-i bine deloc. Ştim să facem câte puţin din toate şi nimic perfect. Când spun nimic mă refer la chestii importante, nu la condusul maşinii (hahah, nici pe ăsta nu-l facem perfect) sau ciorba de lobodă. 
Ca de obicei melodia nu are legătură cu subiectul de azi.
De aproape 5 ani fac în fiecare zi acelaşi traseu dimineaţa şi mă gândeam că nimic nu mă mai poate surprinde de-a lungul lui. Ştiam că pe la jumătatea drumului, undeva pâna în intersecţia de la Muncii, într-o casă mare, îşi are sediu o firmă de pompe funebre. Pentru că scrie cu litere uriaşe POMPE FUNEBRE şi cum vă spuneam trec tot timpul pe acolo am vazut-o, logic.
Azi dimineaţă plictiseală mare în trafic, maşinile stăteau pe loc, eu îmi citisem deja toate mailurile, pe twitter nu se treziseră decât vreo doi. Mi-am făcut de lucru cu ştersul ochelarilor, apoi am schimbat posturile la radio şi în cele din urmă mă uit pe geam.
Îmi cade privirea pe frontispiciul fimei mai sus anunţate şi ce văd exact sub scrisul mare… ORGANIZĂM NUNŢI ŞI BOTEZURI. Ok, era scris cu litere mai mici, semn că procentul decedaţilor de care se ocupă fima e încă mai mare. Sub anunţul ăsta cu nunţi, scria ceva despre sicrie şi jerbere, mă rog… Nu vă spun ce rău îmi pare că n-am avut aparatul foto la mine.
Acum îmi imaginam eu ce se întâmplă când cineva i-ar alege pe ei să le organizeze nunta şi petrecerea ar ieşi excelentă. Când nuntasii încântaţi îl vor întreba pe mire: “Hmm, frumoasă organizare, cine s-a ocupat?” , el va răspunde mândru: “O firmă de pompe funebre.” 
Azi a inceput saptamana mare, n-am tinut pana acum post, n-am sa tin nici de acum in colo, stiu, sunt o pacatoasa. In schimb, in afara de faptul ca mananc orice, incerc ca pe celelalte planuri sa respect ce zice scriptura. A, in afara de partea cu sexul. Nici pe asta nu o tin, stiu, sunt pacatoasa pacatosilor.
Dupa ce ca iarna inca n-a plecat definitiv, a picat anul asta si Pastele devreme. Parca in alti ani aveam de ales intre pantofi si sandale pentru ziua de Paste, anul asta ma gandesc, in cel mai fericit caz, la niste ghetute. 
Stau inca prost la capitolul curatenie de Pasti, primenirea casei pregatirea pentru sezonul cald sau cum se mai spune. N-am terminat-o, aproapae ca nici n-am inceput-o, dar noi oricum suntem intr-o lupta cu dezordinea, care sincera sa fiu cam castiga. Ea, dezordinea. Dar eu sper ca odata si odata o sa-i venim de hac.
In rest toate bune, in weekend i-am serbat pe mama si pe tata, florile noastre. Pacat ca ieri a plouat, dar tot a fost frumos sa facem un gratar sub casa scarii.
Sa aveti o saptamana excelenta!
Asa cum ati aflat din poze, am fost vineri la workshopurile despre blogging, organizate cu ocazia roblogfest 2010.
Mai intai, ca sa inteleaga toata lumea ce-s astea, o sa va spun ca la intalnirile de acest gen, bloggeri cunoscuti si persoane cu experienta in comunicare si social media impartasesc din experienta lor si incearca sa le explice astora mici si foarte mici, cam care-i treaba cu blogurile de succes. Atrag atentia asupra greselilor pe care le fac constant blogerii incepatori, gen: scriem de-o luna si cerem link la zoso sau il intrebam pe budda cum sa facem bani din blog, asta tot cam la 30 de zile de la lansarea blogului pe o platforma gratuita, evident, timp in care am scris 5 articole si n-am avut niciun comentariu.
Pentru a indrepata toate astea, Dragos Novac a avut initiativa de a organiza, anterior petrecerii anuale a bloggerilor, roblogfest, o intalnire intre mari si mici pentru a le da si celor mici posibilitatea de a invata, de a se intalni cu cei mari si de a vedea cam cum se intampla lucrurile acolo sus. De blogosfera vorbesc.
In partea intai a intalnirii ne-au vorbit:
Alex Negrea- despre necesitatea de a investi 50 de euro intr-un domeniu, atunci cand vrei ca lumea sa ia ceea ce faci in serios, si tu iti doresti mai mult decat sa vorbesti singur pe net.
Raluca Popa (raluxa) – despre cum a reusit ea, in primul rand prin participarile la evenimente, sa devina una dintre cele mai cunoscute bloggerite de la noi, sa-si schimbe vechiul loc de munca cu un job in online, sa cunoasca offline oameni valorosi si sa ajunga sa prezinte experienta ei intr-un workshop roblogfest. Felicitari Raluxa!
Chinezu – un tip absolut delicios, care ne-a povestit experienta lui de a deveni un brand cu ajutorul twitter-ului. Ne-a vorbit frumos, ne-a spus ca se mira si el cat de multa lume este receptiva daca spui lucruri interesante sau daca stii cum sa spui interesant lucruri banale. Omul a reusit de exemplu sa stranga la meciul de rugby Romania -Spania peste 100 de bloggeri, majoritatea dintre ei aflati pentru prima oara la un meci de acest gen, ceea ce nu-i de ici de colo. Eu personal ii citesc blogul de ceva vreme, l-am vazut de vreo doua ori reprezentand bloggerii pe la TV si-mi place de el de numa-numa.
Cabral- mare boier, mare caracter. A vorbit si ne-a demonstrat cam cum sta treaba cu succesul in blogging al vedetelor. S-a dat apoi in vorba despre castigurile din blog si ne-a certat pentru faptul ca nu stim sa ne vindem. Sau ca atunci cand o facem, ne dam pe mai nimic. Ne-a invatat ca ar trebui sa ne organizam, sa fim o comunitate adevarata, sa ne dam linkuri intre noi nu celor care oricum sunt cunoscuti si sa ne facem treaba cum stim noi mai bine. Man-ul stie despre ce vorbeste.
In partea a doua a intalnirii, dupa pauza de cafea, a avut loc o discutie foarte, foarte interesanta intre public (care ar fi trebuit sa fie mai mult si mai nou, desi mai intim e mai misto ) si cativa dintre cei mai buni oameni din online: Andrei Rosca, Ariel, Tudor Galos (Microsoft), Pyuric, Bobby Voicu si Vali Petcu.
Dragos Novac i-a iscodit cu intrebari, iar ei au fost atat de deschisi cu raspunsurile, incat noi am aflat nu numai ca si cei mari gresesc, dar isi si asuma greselile.
Zoso a recunoscut ca se grabeste uneori sa publice ceva ce se dovedeste apoi a fi eronat sau doar jumatate adevarat. Logic ca nu i se intampla asta des, altfel si-ar fi pierdut credibilitatea, si-i prea destept sa lase sa se intample asta.
Bobby pune la capitolul greseli faptul ca a fost la un moment dat convins ca poate merge cu acceiasi viteza in mai multe directii simultan si admite acum ca a cam fortat lucrurile.
Pyuric a spus ca a ales uneori gresit sa acorde credit si sa angajeze persoane care apoi au dezamagit-o, astfel incat acum sufla si in iaurt inainte de a lua pe cineva nou in echipa monden.info.
Tudor Galos recunoaste ca Microsoft trebuia sa ia contact cu mai mult timp in urma, cu lumea asta a bloggerilor si ne aminteste ca o greseala odata facuta, trebuie asumata si nerepetata. Cand a fost intrebat daca ei, la Microsoft, au facut greseli, raspunsul a venit de undeva din sala: “Da, Windows Vista”
Ariel spune ca greseala lui consta in faptul ca ezita sa delege sarcinile si crede tot timpul ca el le poate face cel mai bine. Probabil ca are dreptate…
Andrei Rosca si-a pus mainile in cap si a zis ca nu stie ce greseli sa ne spuna pentru ca a facut o gramada. A fost sfatuit, din sala desigur, sa se limiteze la cele legale. Recunoaste ca-i un tip incapatanat si chestia asta dauneaza uneori, chiar daca pana acum i-a adus si multe impliniri incapatanarea asta feroce.
Concluzii: Pentru mine a fost excelent, pentru ca am revazut o parte din lumea buna din online, i-am cunoscut, in sfarsit, personal pe Zoso si mRcosmin, ok mai mult pe unul decat pe altul si am aflat lucruri noi despre online si oamenii lui de succes. Daca ar fi sa repet chestia asta, as face-o oricand si as avea grija sa vina cu mine cel putin 4-5 bloggeri pe care eu ii consider cu potential dar insuficient promovati. Consider deci initiativa lui Dragos Novac ca fiind un lucru extrem de folositor, atata timp cat bloggeri incepatori vor sa invete, ca vorba Chinezului “noi avem blog pentru placerea de a scrie, dar dimineata inainte de a ne spala pe dinti intram pe blog sa vedem daca a mai comentat cineva“. Nu trebuie sa-ti fie rusine daca faci ceva de genul asta, se cheama pasiune si ai face bine s-o exploatezi cu cap.
Multumesc Dragos pentru invitatie!
Nu, n-a inceput inca dezmatul, doar s-a pus online-ul la cale, intr-un workshop premergator petrecerii. Deocamdata va arat poze, de povestit cum a fost am s-o fac, poate, mai tarziu:
Gata. Mi-au trecut toanele rele, au revenit cele bune. Am închis necazurile într-o cutie mica şi am acum o cutie nouă şi mare pe care vreau să o umplu cu lucruri frumoase.
De câteva zile caut să comand un pat supraetajat pentru camera fetelor. M-au înnebunit de cap cu asta şi am zis că merită să-l primească de Paşte, in loc de papusa chicco bello.
Ieri, în sfârşit, am găsit pe cineva care nu mi-a spus direct că nu mai sunt (paturile sunt făcute undeva în Ungaria dacă nu mă înşel). Omul mi-a promis că încearcă să mi-l trimită până-n sărbători, mi-a facut şi reducere pentru că nu are culoarea pe care am vrut-o eu, etc.
Sunt curioasă dacă asta se va întâmpla. Poza reprezintă varianta solicitată de mine.
Cand il primesc (vine de undeva din tara, din cauza asta nu ma duc eu sa-l iau) vi-l arat si voua. Eu toata copilaria am visat la un pat din asta. Am ramas doar cu visul si am zis ca macar caprele astea ale mele sa aiba unul.
Bună dimineaţa,
S-au adunat multe şi am draci. Bine, eu zic că-s toane, iar de data asta îs toane rele.
Toate mi se par pe dos şi mă dor rinichii. Încă mi-e somn, săptămâna nu se mai termină şi în weekend cică plouă iar. Grrr.
Atât vă zic, nu-mi staţi în cale. Sunt urâcioasă şi neînţelegătoare. Ce dacă azi e soare? Mâine va fi înorat. Ce dacă azi ţi-e bine? Mâine nu-ţi va mai fi. Pâna şi pe şosea în drum spre job am văzut un anunţ pe spatele unui matiz “Zâmbeşte, mâine va fi mai aglomerat”. Ei vedeţi, ce vă spuneam…
Ce dacă azi ai bani? Mâine nu-i vei mai avea. Ce dacă azi esti slab şi frumos? Mâine (bine, nu chiar maine, dar la anu’ pe timpul ăsta) vei fi gras şi urât. Ce dacă azi eşti tânăr? În curând nu vei mai fi.
În concluzie, nu mă întărâtaţi azi. Şi ce dacă-s nervoasă? Mâine nu voi mai fi.
De alaltăieri începând cu ora 23.00 şi pana azi-noapte la 2.00 n-am avut curent eletric.
Nu-i bai, că oricum stăm într-un cătun depărtat de civilizaţie, în care oricum energia electrică ne ajută doar să urmărim telenovele şi să ne uitam la acces direct…
Nu frate!!! Stăm în Bucureşti, chiar într-o zonă oarecum industrială, unde lipsa energiei duce la pierderi de bani.
Acum, nici nu vreau să fiu absurdă şi să nu înteleg că “s-a împuşcat un cablu subteran”, dar să spui că se remediază până la 6.00, apoi pâna la 10.00, 13.00,17.00, 19.00, 23.00 şi aici nu mai ştiu că m-am dus la culcare, mi se pare o încercare disperată de a evita scandalul. Tactică greşită, eu zic că dacă ar fi spus direct “măi oameni buni, o zi şi-o noapte nu veţi avea curent, vedeţi şi voi cum vă descurcaţi”, ar fi fost mult mai bine, am fi mâncat toată mancarea din frigider sau şi mai bine, am fi dat-o unor amărâţi, nu le-am mai fi chemat ieri pe lucrătoare la atelier, cu speranţa deşartă că va veni curentul şi vor putea începe să lucreze, ar fi avut şi femeile alea o zi liberă, am fi refăcut stocul de baterii pentru lămpile de rezervă, Doru, cel cu magazinul mare de la colţ, şi-ar fi pus marfa din frigidere într-o maşină frigorifică, Sorin ar fi trimis mailul ăla, cu oferta de care depinde activitatea atelierului pe urmatorii doi ani, de undeva din oras, ehe, câte n-am fi făcut… Dar aşa…
Colac peste pupăză, ca de, un necaz nu vine niciodată singur, fetele au azi inspecţie şi aveau de pregătit trei fişe cu fotografii, pe care ar fi trebuit să le scoată de pe net, plus că uniformele lor, spălate şi parfumate, erau necălcate, încât aseară când am adormit am vrut să le pun sub cearceaf (mi-a spus mie tata ca aşa făceau ei în armată, aranjau uniforma frumos sub cearceaf şi dimineaţa era călcată la dungă).
Până la urmă totul e bine când se termină cu bine, azi noapte, la 2.03 trecute fix, a revenit curentul electric şi a plecat definitiv somnul celor din casă. Fetele s-au trezit să-şi termine fişele, eu să calc uniforme, tata să-şi regleze televizorul cumpărat ieri (da bre, el şi-a luat televizor fix în ziua în care nu avea electricitate acasă), mama să vadă dacă mai poate salva ceva din frigider şi Sorin să verifice starea echipamentelor din atelier. Era o forfotă în casă pe la trei, încât nici n-ai fi zis că-i noapte.
Pe la cinci s-a liniştit din nou totul şi ne-am băgat iar la culcare. Peste o oră ne-am trezit din nou, mult mai greu de data asta, dar cică cu forţe proaspete pentru o nouă zi. Astăzi e miercuri, da?
Ieri am primit pe mail de la coana zoitzica un text care mi-a placut mult. Initial am avut impresia ca l-am mai citit, dar imediat mi-am dat seama ca nu, nu l-am mai citit, doar l-am trait, de la inceput pana a sfarsit.
Redau textul asa cum l-am primit, si cu scuze pentru autorul necunoscut, va spun ca oricare dintre cei care se regasesc in el, l-ar fi putut scrie fara doar si poate:
Noi, cei nascuti la inceputul anilor 50, 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie sangeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat “De-a v-ati ascunselea” , “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara, vrem ostasi”, “De-a prinselea”,”Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza…Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks , Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau puștile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC ” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”..
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua.
Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” … Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara, iar dusmanul este din interior si nu de afara… Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum.
Azi, suntem mai saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea????
Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei!
Voi cei din generatiile 50- 60 – 70 alaturati-va noua si transmiteti celor ca voi mesajul acesta, poate invatam sa ne-apreciem si sa nu ne mai vindem pe nimic !
Mai are cineva ceva de completat?
Am petrecut un weekend linistit, la tara la parinti. Desi in alti ani pe vremea asta totul era verde, acum abia daca se vedea iarba pe ici pe colo in curte. Dar ce sa va povestesc eu, mai bine va arat niste poze:
Atunci am ajuns:
Diminetata n-am fi zis ca la pranz mancam in curte. Scaunele rosii erau inca adapostite si pline de praf:
Nina facea poze, Iulia cu mama gateau, Sonia lucra la celebrul portofoliu, Sorin cu tata aranjau gradinita iar curcanul era stapanul ograzii:
Ne-am intors aseara tarziu:
Sfarsit de weekend. Azi e luni, stiu, dar macar e primavara. Sa aveti o saptamana excelenta!
