Fapte rele

Azi sunt bucătăreasa familiei, aşă că am mai puţin timp de scris. În consecinţă vă invit pe toţi să-mi spuneţi dacă brontozaurel a fost un copil rău sau doar şi-a dat în petec în povestea asta cu pisicuţa. Spun “a fost” pentru că veţi vedea, ştie să facă şi fapte bune.

Tags: ana, fapte bune, fapte rele

Expertul meu în finanţe personale

Cum ar fi să avem fiecare câte unul?

Eu cu banii mei nu mă înţeleg. Îi închin, îi descânt şi tot mi se strecoară printre degete.

M-aş descurca în schimb, cu banii altcuiva. Nu, nu să-i cheltuiesc eu pentru mine. Nu mulţumesc! Dar cred că i-aş administra pentru cel căruia îi aparţin de drept, cu mult mai mare grijă.

Dacă îmi spune cineva că deşi le intră în casă în fiecare lună 2500 lei, sunt doar doi, au o rata la banca de 400 lei/luna, tot nu le ajung banii, îi sfatuiesc să apeleze la mine.

Eu glumesc, sa apeleze la cineva în care au ei încredere.

Să luam ca exemplu situaţia de mai sus şi să adaugăm urmatoarele:

• nu au copii
• locuiesc la bloc într-un apartament cu două camere
• au un autoturism

eu le-aş propune să-i cheltuiască aşa, într-o lună normală de iarnă:

Ok, e un calcul groso-modo, realitatea poate fi  diferită, stiu. Dar ce-ar fi să încercaţi?

Pe hârtie e uşor de împărţit bugetul, mai greu e cu practica, recunosc. Dar, dacă banii tăi ar fi ţinuţi de altcineva, un om în care să ai încredere şi cu care să stabileşti un program fix de cheltuieli, eu cred că ar merge. Ce ziceţi?

Tags: buget, cheltuieli, finante personale

Fetelor, asa da…

asa da

Abia astept ca asta sa devina realitatea de zi cu zi. Va dati seama cat timp am economisi?

Tags: cisco, pentru fete

Iarna in bascheti…

… sau in adidasi. Acestia din urama sunt la putere, mai ales cei cu talpa subtire.

Eu cred ca traiesc in alta lume. In lumea mea, iarna, mai ales pe zapada, se poartă cizme sau ghete, daca se poate imblănite.

De doua zile, de cand vin cu tramvaiul, vad adolescenti, pe care recunosc ca-mi place sa-i privesc. Sunt tineri, frumosi si la ce-ati vrea sa ma uit, la mosi si babe? No… Ma uit la fete si baieti de liceu. Cum se poarta (asta-i alta discutie), cum arata si ce poarta.

Ei bine, banuiesc ca voi deja stiti dar eu acum am aflat, ei pe zapada poarta adidasi. Neaparat.  Ba chiar, ieri in statia de tramvai era o fata in bascheti. Uzi, normal. M-am uitat la fata ei si nu se vedea pe ea nicio suferinta legata de picioarele probabil bocna. Nu-mi spuneti ca poate nu avea cizme, mi-e greu sa cred ca un parinte nu-i cumpara copilului sau o pereche de cizme sau ghete de iarna. Fata in rest era bine imbracata doar ca avea bascheti. Fara exceptie colegii cu care era aveau adidasi in picioare.

90% din adolescentii pe care i-am vazut zilele astea erau incaltati cu pantofi de sport, de vara. In putina mea legatura cu lumea urbana, am vazut ca exista niste ghete sport foarte misto, inalte si cu talpa mai grosuta, care pot fi purtate cu succes pe vremea asta. Adica iti tin si de cald si esti si cool sau cum vrei tu sa fii, cand te incalti in adidasi iarna.

Dar, desigur, pentru purtatul baschetilor pe vremea asta, exista o explicatie pe care va rog sa mi-o spuneti si mie, voi aia care cititi randurile astea si sunteti azi in adidasi.

Edit later: Acest post a fost scris aseara. Azi dimineata cand sa ies din casa imi vad copiii, una cu adidasi cu talpa subtire imi picioare, cealalta in tenesi. Am ramas blocata doua secunde si apoi le-am intrebat ce-i cu ele, au inebunit? “Nu mami, avem sportul azi.”

Evident ca le-am pus ghetele in sacosa (nu s-a putut altfel, nu le-am mai putut convinge ca invers era ok, adica tenesii la pachet).  Cel putin ele merg cu masina pana la intrarea in scoala si le ia tati tot de acolo la pranz.

Oare asta sa fie explicatia? Toti copiii pe care i-am vazut incaltati asa, au avut sportul ieri si azi?

Tags: adidasi, bascheti, copii, iarnă, zapada

Drumul spre şcoală

Căciula îi acoperea fruntea aproape în întregime. Ochii pe jumătate deschişi pe jumătate fardaţi încercau să găsească poteca, o misiune oarecum dificilă pentru că poteca nu exista, dar se putea face uşor. Pui pas dupa pas prin zăpada pufoasă şi-i gata poteca.

În spatele ei, două mogâldeţe cu cizmuliţe până la genunchi şi fularele trase  sub ochi, călcau pe urmele mari, lăsate de bocancii mamei. Încă nu se luminase complet.

……………………………………………………………………………………………………………

De doua zile copilele mă roagă să mergem pe jos la şcoală. Dorinţa asta a lor e mult mai veche, dar acum zăpada a amplificat-o până întracolo, încât să mă aducă pe mine în stare să plec la şapte dimineaţa cu ele pe jos. Azi.

A fost de vis. Visul n-a durat mult, doar până la colţul strazii, când deja ne îngheţaseră degetele de la picioare şi mai aveam de mers încă mult. Şcoala e cam la 1 km depărtare de casa. Am fost un fel de deschizători de drumuri. Noi şi câinii. Noi tăceam. Doar câinii, treziţi mai devreme ca noi, lătrau din când în când.

Strada şcolii, ca şi a noastră, era ninsă şi neatinsă. Câţiva copii ne urmau călcând apăsat. Încet, încet strada se anima.

Ne-am despărţit în faţa şcolii, după ce le-am scuturat pe fete de zăpadă şi le-am întrebat dacă le-a plăcut drumul pe jos. Mi-au răspuns:

- Nu prea, dar să sperăm că la plecare, vine tati să ne ia cu sania.

Tags: copii, ninsoare, scoala, zapada

Despre nimic

Adevarul este realitatea, trecuta prin putul gandirii fiecaruia dintre noi. Deci adevarul nu este nicidecum doar unul. E, asa cum spune oricine nu are idee despre ce e vorba, “undeva la mijloc”.

Nu stiu de ce am scris textul de mai sus.

Doamne, de ar tine zapada asta pana sambata, sa ne dam din nou cu saniuta. Desi nu mai speram sa ninga, n-am urcat saniuta in pod, nici hainele groase in raftul de jos.

Azi dimineata am vazut o masina de zapada. Nu de dezapezit. Era o masina plina de zapada pe dinafara. I se vedeau doar un pic farurile (se topise un pic zapada din cauza caldurii farurilor aprinse. Avea parbrizul curatat cat un cerc cu diametrul de 15 cm, si ii spate i se vedea numarul. Atat. In rest toata era acoperita cu zapada, dar nu ca restul masinilor pe care le vedeti pe stada, ci mult mai multa. Nu stiu de unde luase atata zapada.

Masina asta mergea. Fix pe linia de tramvai, dar nu cred ca soferul isi dadea seama de asta.

P.S. A se observa nuferii violeti.

Tags: masini, saniuta, soferi, zapada

Crucea

Nu-mi amintesc sa fi avut de facut vreun proiect impreuna cu colegii mei in clasele I-IV. Dar asta era pe vremuri, cand am facut eu scoala. Acum e altceva, pe astia mici ii vrea tara destepti si ii antreneaza inca de pe acum.

Au avut fetele de facut in weekend un proiect la religie. O lucrare la care trebuiau sa participe 4 copii. Unul a racit, deci s-au strans restul de trei sambata si au lucrat cateva ore (Carton, de unde luam carton? A adus cineva lipici? Decupeaza tu Iulia! Sa scrie cineva crucea! Hai ca ti-a iesit bine! Unde sunt pozele cu Maica Domnului? Pe care o lipim sus? etc.) Lucrau cu mare entuziasm si imi era mai mare dragul sa-i ascult.

Dupa ceva timp au iesit din camera cu mandrete de proiect pe care mi l-au adus sa-l vad si sa-mi dau cu parerea. Era o cruce mare de carton. Muncita. Muncita bine. Avea poze cu icoane lipaita pe ea si in mijloc avea o alta cruce mica, desenata de ei si lipita pe carton cu fundul in sus. Le-am zis ca-mi place lucrarea dar ca trebuie sa rasuceasca crucea mica pentru ca n-au lipit-o corect. N-au vrut. Au zic ca o lasa asa ca din greseli se invata.

Ieri toata ziua au mutat crucea de colo, colo, nu-i gaseau locul. Era destul de mare. S-a pus si problema cine sa o duca la scoala. Fiecare dintre copii vroia sa duca el minunea de cruce.

In paranteza fie spus, mi se pare foarte sinistru sa pui copiii sa faca o cruce.

Anyway, azi dimineata bucurie mare cu zapada. Ne-am pregatit si am plecat cu greu. In fata scolii, opresc masina si ma uit in spate spre fete. Stateau amandoua crispate, aveau privirile ratacite si  ochii in lacrimi.Cu vocea stinsa Iulia a vorbit:

“Mami, am uitat  crucea acasa.”

Tags: bucurie, copii, proiecte, zapada

Bug Mafia

Ca orice copii normali si fetele mele asculta muzica.

Daca acum cativa ani cutiutele muzicale erau preferatele lor, acum gusturile s-au mai schimbat si le place Loredana, Rebelde si alte chestii de genul acesta.

Aseara ascultau melodia asta. Le-am intrebat cine o canta si mi-au raspuns:

- A, niste baieti, ii cheama BUG [bug] Mafia.   Si au spus-o cu un aer de cunoscatori.

Tags: copii, muzica

Babe destepte

Cunosc multi mosi si babe, poate si pentru ca ma apropii cu pasi mari de generatia lor. M-am invatat cu ei si incerc sa le inteleg toate metehnele si credeti-ma trebuie sa  fii un om  foarte intelegator ca sa-ti iasa.

Asa ca, avand ca oaspeti trei mosi si doua babe,  nu conteaza cu ce ocazie, am zis ca-i misto sa-i provoc la o discutie si sa le fiu moderator. Ce spuneti voi…. a iesit de pomina:  citeste mai departe

Tags: adrian din arad, azil, babe, guest post, mosi, pension

Sa ma duc, sa nu ma duc…

Pentru ca am inceput saptamana cu o leapsa, hai sa  incheiem tot asa si cu asta, gata cu lepsele. Calator prin oras ma provoaca sa scriu despre cat de usor e sa ma scoti undeva.

Inainte sa ma inviti in oras/la un eveniment restrans/la discutii/la whatever ar trebui sa stii ca:

• nu ies decat cu oameni care-mi plac, dar in general imi plac oamenii.

• intalnirile mi le programez mai mult ziua. Seara imi place sa stau acasa, cu familia, o cana de vin fiert si o carte buna;
• apreciez cand imi cunosc din timp programul, dar nu-i o tragedie daca ma anunti in ultimul moment;
• daca-mi esti prieten si vrei sa ne intalnim, nu trebuie decat sa-mi spui;
• am doi copii cu care imi place sa-mi petrec timpul, deci daca ma chemi la un eveniment care implica si copiii, m-ai castigat.
• daca am fost undeva unde nu mi-a placut, nu-ti voi spune direct, dar n-ai sa ma mai vezi a doua oara;
• Sune-mi ca tinuta nu-i obligatorie si ai deja jumatate din acceptul meu;
• nu te astepta sa ma plang la tine de ceva si am pretentia ca nici tu sa nu o faci;
• vrei sa-mi amintesc toata viata de tine? Invita-ma la o expozitie de fotografie;
• daca am acceptat sa vin, ar fi bine sa lasam formalitatile deoparte si sa discutam relaxat;
• nu bate campii, timpul meu e foarte pretios asa ca incearca sa-mi spui cat mai direct ce doresti.
• nu-mi place sa vorbesc la telefon povesti. Nu ma suna de zeci de ori, e suficient un telefon, maxim doua, pentru a stabili si a pune la punct o intalnire.
• imi place sa cred ca inteleg din prima, nu-mi spune la infinit acceasi chestie. Risti sa te cred retard, sa ma ridic si sa plec. (nu, asta nu s-a intamplat inca)
• imi place cafeaua cu lapte si zahar si sucurile naturale. De obicei imi platesc singura consumatia, chiar daca tu m-ai invitat. Atunci cand te invit eu, platesc eu.

Atat mi-a venit acum in minte, in principiu prima intalnire cu mine nu-i greu de obtinut, mai greu iti va fi sa le obtii pe urmatoarele. Nicuunul din puntele de mai sus, nu se refera la intalniri amoroase, v-ati prins, nu?

Eu, personal, as vrea sa aflu ce trebuie sa stii ca sa obtii o intalnire cu badpitzi, dar cum nu prea cred ca e ea  dispusa sa se intalneasca cu cineva, zic sa le provoc pe Ada , Miruna, Ioana si Dojo. Evident ca este invitata sa scrie toata lumea, dar am zis sa fie fete, ca baietii deh, sunt mai usor de descifrat.

Tags: evenimente, intalniri, leapsa, oameni, ponturi