Căciula îi acoperea fruntea aproape în întregime. Ochii pe jumătate deschişi pe jumătate fardaţi încercau să găsească poteca, o misiune oarecum dificilă pentru că poteca nu exista, dar se putea face uşor. Pui pas dupa pas prin zăpada pufoasă şi-i gata poteca.
În spatele ei, două mogâldeţe cu cizmuliţe până la genunchi şi fularele trase sub ochi, călcau pe urmele mari, lăsate de bocancii mamei. Încă nu se luminase complet.
……………………………………………………………………………………………………………