Poveste de Crăciun

BradutulNiciodata nu avuseseră un brad al lor. O singură dată, la câteva zile după Crăciun, le adusese tata un brad luat de pe stradă, cu crengile cam chele, dar încă verzi. Probabil niște oameni mai bogați l-au ținut doar pentru a avea unde să-și pună cadourile în seara de Crăciun. Sărmanul brăduț!  Noroc că tata s-a gândit la copilașii săi, care s-ar bucura de brad până târziu în ianuarie… Bineînțeles că n-au avut globulețe sau beteală, însă l-au împodobit cu cârpe și cartoane. Din cârpe au făcut niște păpușele mici pe care le-au prins în pom cu  ață și din cartoane au decupat steluțe,  le-au colorat cu creioanele de școală și au ieșit foarte, foarte frumoase. Brăduțul l-au pus în sufragerie și multe seri au stat în iarna aia lângă el, spunând povești închipuite de ei, nu citite dintr-o carte. Dar asta a fost demult, pe vremea când tata încă trăia.

Anul acesta mama le promisese nu numai brad, ci și ceva cadouri sub el. Era primul an, dupa mult timp, când mama avea servici. Se angajase în vară la o firma de croitorie iar lor le mergea acum mai bine. Fiecare bănuț era drămuit și cheltuit cu grijă, însă mama le-a promis daruri pentru fiecare de Crăciun.  Copiii știau că Moș Crăciun e mama și poate șefa și colegele ei de serviciu, așa că nu i-au scris scrisoare, ci i-au spus pe rând mamei dorințele lor.

Monica, cea mai mica dintre ei, i-a cerut moșului un ghiozdănel de gradiniță ca cel al Mirunei, prietena ei. Robert, baiat mare de acum, ajuns deja în clasa a doua își dorește un hanorac cu glugă, iar Ramona, cea mai mare dintre frați, o copilă în clasa a cincea abia, vroia ceva cu adevarat măreț: o mașină de făcut pâine ca cea pe care a văzut-o la televizor într-o reclamă. Mama le-a spus întotdeauna că dacă au pâine pe masă și sunt sănătoși, restul se rezolvă toate. Sănătoși erau dar se mai întâmpla ca uneori să nu le ajungă pâinea. Copila văzuse mașina minune și credea sincer că aia va rezolva pentru ei  problema pâinii.

Mama le-a ascultat tăcută dorințele și în sinea ei s-a întristat. Copiii ei nu îndrăzneau să-și dorească jucării. Le-a spus totuși că va încerca să le îndeplinească dorințele. Mașina de făcut pâine îi încurca socotelile. Costa mult, însă și-ar fi dorit-o și ea mult de tot. Părinții ei locuiau la țară și deși săraci, îi puteau da făină. Întotdeauna la țară există făină.

Într-una din ultimele zile de serviciu de dinainte de sarbatori, a primit de la serviciu, ca primă, încă un salariu. Era ceva neașteptat și și-a jurat atunci că le va face copiilor săi un Crăciun de vis. Le va lua brad, globulețe și beteală adevarată. Vor face împreună mâncare și vor avea pe masă carne, cozonac și fructe.  Și ce-i mai important, copiii ei vor primi cadouri. Jucării.

Nici colegele ei de muncă nu o duceau excelent, dar măcar în casele lor intrau lunar două salarii. La ea de patru ani încoace, de când îi murise soțul,  nici măcar un salariu nu venise sigur în fiecare lună. Au fost și ani întregi în care s-au mulțumit cu alocațiile copiilor și cu ajutorul social. Nu mai era cazul, acum ea lucra, copiii crescuseră,  erau cuminți și înțelegători și lucrurile mergeau bine. În ultima zi de serviciu, colegele despre care ziceam, i-au facut o surpriză și i-au adus cadou masina de paine, despre care ea le spusese că oricât s-ar strădui n-ar putea-o lua. Fară voia ei lacrimile au început să-i coboare ușor pe obraji si nu și-a mai putut stăpâni plânsul. Nu-și amintea să mai fi plâns vreodată de bucurie. Șefa atelierului unde lucra, emoționată de moment i-a dat în plus câte o gecuță frumoasă pentru fiecare copilaș. Femeia nu mai știa cum să le multumească tuturor și să le spună cât de mult însemnau pentru ea, gesturile lor, poate mai mult decat cadourile în sine. Să știi că cineva se gândește la tine, că îi face bine cuiva să știe  că tu ești fericit, era un sentiment pe care ea încă nu-l trăise.

În 24 decembrie, seara, copiii au împodobit bradul. O vecină le adusese și  globurile ei albastre și aurii, pentru că ea anul ăsta își făcea bradul în roșu și argintiu. 😀 Le-au primit bucuroși. Le cumpărase mama și niste bomboane de pom, la care copiii se uitau cu ochii mari, în timp ce în căpșoarele lor se înfiripau deja scenarii, de cum vor subtiliza ei bomboanele din hârtia aia de ambalaj lucitoare.

Când au plecat copiii la culcare, totul era aranjat frumos. Mai trebuiau doar să soseasca cadourile, de care sigur avusese mama grijă. Le luase la fiecare ce-si dorise, plus jucarii: păpuși frumoase pentru fetițe și un trenuleț  pentru Robert.

Femeia puse cadourile frumos împachetate sub brad, cu gândul la chipurile copiilor din clipa în care le vor descoperi. Era mulțumită! Totul arăta minunat! Un singur lucru uitase mama și o făcuse deliberat de data asta. Nu luase pâine. Vroia ca în dimineața de Crăciun, copiii să se trezească în miros de pâine caldă.  Pâinea lor.

Crăciun frumos tuturor!

P.S. Nu, doamna din poveste nu lucrează la noi la croitorie. 😉

(Visited 45 times, 1 visits today)
Adrian Mladin

OFFTOPIC: e primadata cand intru… imi place, numele si motto-ul blogului, imi plac articolele desi… unele cam lungi pentru un blog, dar totusi frumoase 🙂 am vrut sa comentez la “despre mine” pentru ca nu are legatura cu postul, dar imi place si descrierea! bafta in continuare 🙂

Adrian Mladin

si o recomandare: ar trebui sa iti schimbi butonul de pagerank, chiar daca de acolo de unde l-ai luat sunt cele mai simpatice, le pica des serveru si de multe ori apare page rank 0 si… e aiurea 🙂 l-am folosit si eu si am zis… dai in colo, prea des le pica 😛

http://www.prchecker.info/ aici am gasit si nu le pica serveru 🙂

nina

@Adrian Mladin- Bine ai venit! Multumesc pentru pontul cu page rank-ul. Din pacate nu se poate comenta la “despre mine”, nu stiu de ce, dar nu conteaza. Multumesc mult pentru aprecieri si te mai astept!

Adrian Mladin

platforma wordpress… hmmm trebuie sa se poata! dashboard, pages, edit, pagina care vrei sa o editezi dedesub este alt edit si unde editezi ai discussion… si bifat allow comments… 🙂 ma gandesc ca stiai… numa eu am mai scris odata :))

o sa mai revin!

vienela

Chiar nu era momentul sa ma faci sa lacrimez. E seara de Craciun, trebuie sa fim veseli, sa ne bucuram de viata. Tu mi-ai adus tristete in suflet, mi-ai amintit ca astazi sunt oameni care nu au ce pune sub brad copiilor.
Craciun fericit, Nina!

nina

Fata draga, intentia mea n-a fost sa te fac sa plangi ci sa te bucuri ca pana si cele mai fara de speranta dorinte se implinesc daca crezi in ele suficient de tare. Sarbatori fericite!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.