toane

Archive for Septembrie, 2009

Dupa revolutie, aproape tot romanul cu ceva bani la saltea, s-a facut patron de mini-magazin . In timp s-a mai cernut malaiul si ai fi zis ca dupa douazeci de ani (OMG- au trecut 20 de ani!?) au ramas in carti doar cei care au invatat cam cu ce se mananca business-ul asta.

Ei bine, realitatea nu-i deloc asta si pentru ca nu vreau sub nicio forma sa castige supermarket-urile lupta cu magazinele de cartier , m-am hotarat sa fac un mozaic cu sfaturi pentru micii patroni ai magazinelor care vor sa supravietuiasca:

• Prima regula si cea mai importanta este ca magazinul sa fie aprovizionat.  Nimanui nu-i place sa intre in magazin si sa vada rafturi goale. Daca ti-ai facut casa mare si ai cheltuit banii cu care trebuia sa faci aprovizionarea, vinde afacerea sau inchide firma si angajeaza-te undeva. Daca totusi faci regulat aprovizionarea si vinzi produse alimentare, ai grija sa ai in magazin mereu produse proaspete. Cand mergi la marfa sau o comanzi, cumpara produse nealimentare pentru doua saptamani-o luna si alimente pentru maximum o saptamana. E mai sigur asa. Clientii vor aprecia.
• Curatenia. Oamenii sunt atrasi de locurile care sclipesc, mai ales de curatenie. Mai tii minte cand ai deschis magazinul si totul lucea de curatenie? Frigiderele, rafturile, tejgheaua, usa magazinului, geamurile,  prelata de la parasolar, toate erau noi si curate la inceput. Cand ai facut ultima data curatenie generala in magazinul tau? Adica cu scos marfa din spate, verificat expiratele, sters praful, mutat cuibul de soricei, aspirat pe dupa frigidere si mobila mare din boutique, spalat pe jos si pe sub orice, etc. Daca ti-e greu, apeleaza la o firma de curatenie si ai grija sa fii de fata cand se desfasoara operatiunea. Pe usa de la intrare care trebuie sa arate impecabil., nu uita sa afisezi programul, chiar daca esti “non-stop”. Am vazut magazine cu pretentii, de pe Calea Victoriei, care aveau parasolarul ajuns la gri inchis din initialul crem. Nu pot sa va spun ce magazin pentru ca pe prelata aia era scrisa si firma odata.
• Vanzatoarele. Hai ca stiu ca va place asta! Vanzatoarele prezinta afacerea ta clientului. Daca ele isi fac treaba bine s-ar putea ca tu sa supravietuiesti, fara a mai fi nevoit sa respecti nicio alta regula. Pentru asta insa tu trebuie sa fii constient ca aici nu trebuie sa faci rabat la calitate.   Iti trebuie o vanzatoare  foarte buna (sau mai multe). Incearca sa o motivezi prin acordarea de bonusuri in bani sau produse, in functie de volumul de vanzari realizat. Asta in afara de salariul fix stabilit la angajare. Mai bine o platesti un pic mai mult dar te asiguri ca nu fura si te ajuta sa-ti cresti afacerea. Nu uita: Banii tai vin, in functie de cum se poarta ea cu clientii magazinului tau. Fata din spatele tejghelei trebuie sa-ti atraga clientii, sa le prezinta marfa, sa vanda exact produsele de care omul  are nevoie si foarte important,  sa-l faca pe client sa revina. E grea formarea unui vanzator bun, iar micii intreprinzatori nu-ai permit sa plateasca cine stie ce training-uri pentru vanzatori, dar sa fim seriosi, nici clientul de boutique nu se asteapta sa dea peste  Sharon Biernat acolo, asa ca  daca stabilesti niste reguli cu vanzatoarele tale, s-ar putea ca totul sa iasa bine:

- tinuta ingrijita. Este foarte, foarte important sa se stie care-i vanzatorul intr-un magazin. Daca nu va permiteti sa le faceti vanzatoarelor un echipament decent, luati-le macar niste sortulete, pe care sa le imbrace peste hainele lor, mai ales daca vindeti si produse alimentare. In cazul in care nu vindeti alimente si nu aveti nici bani pentru tinute, puteti stabili un echipament de serviciu simplu, de genul blugi cu tricou negru, pe care si-l poate permite toata lumea. Ideal ar fi si cu ecuson, dar deja cer prea mult.  Nu cred ca-i cazul sa vorbim si de igiena, unghiile taiate si parul ingrijit sunt cerinte, de minima decenta, ale felului in care apari in fata clientului.

- zambetul si salutul. Clientii trebuiesc primiti cu zambetul pe buze si cu un salut scurt. Nu-i cazul de ” Buna ziua, bine ati venit in magazinul nostru de cartier “hai la noi” , va rog sa-mi spuneti daca azi doriti ceva.” Nu. Un simplu “Buna ziua! Cu ce va servesc azi?” e de ajuns. Si nu uitati de zambet.   De asemenea, stabiliti de comun acord si o formula de salut la despartire. Tot scurt si tot cu zambet.

- cunoasterea produselor si pe cat posibil si a preturilor. Este extrem de jenant sa te intrebe clientul daca ai piper si  tu sa-i spui ca nu, iar el sa-ti arate undeva in raft piperul. Este necesara cunoasterea produselor si pentru a putea recomanda ceva, in cazul in care produsul solicitat de client lipseste. Sa nu va mai spun ca am o vanzatoare in cartier (e adevarat ca-i magazinul ei si are toata motivatia din lume sa vanda) care atunci cand intru in magazin si ii spun ca vreau sa fac gogosi imi da faina, drojdie, zahar pudra, lapte, oua si abia apoi ma intreaba daca mai doresc ceva.

- lasarea problemelor personale acasa. La fel si certurile cu celelalte colege, sa nu se faca sub nicio forma, dar sub nicio forma, in magazin sau si mai tragic, in fata clientilor.  Am asistat la magazinul Z din Unirea, la o cearta ca la usa cortului intre vanzatoare. Ce-i mai grav este ca la un moment dat, a venit si managerita, care in loc sa le ia din fata clientilor, cu stil si daca nu le dadea atunci afara, macar cu o mustrare sau cu o penalizare sa le amenintat (in spate desigur),  ea nu. Se uita la ele si se ruga, la propriu, de ele sa nu se mai certe si sa nu mai fie asa rele. Deci da. Fara certuri si probleme personale in magazin.  Daca intru in magazin vreau sa fiu ascultata nu sa ascult eu ce-au facut ele cu o seara inainte sau si mai rau….

-respectul fata de client. Indiferent ce face vanzatoare in momentul in care clientul  intra in magazin, isi abandoneaza activitatea si ii iese acestuia in intampinare. Nu, nu trebuie chiar sa-i astearna covorul rosu la picioare, dar nici sa nu il lase sa astepte pana aranjeaza ea tot raftul de sus, cu marfa noua. Invatati-le  sa trateze clientii cu acelasi respect, indiferent de valoarea cumparaturilor lor zilnice. Nu se stie niciodata cine castiga la loto saptamana viitoare. S-ar putea sa fie Gigel motostivuitoristul, care cumpara zilnic doar bere fara alcool.

• pastrati o relatie buna cu furnizorii. Nu tratati furnizorii ca pe niste slugi personale. E adevarat ca  ei vor sa vanda cat mai mult si dumneata le facilitezi treaba asta, dar bunul mers al afacerii tale depinde si de ei. Incercati sa va platiti facturil la timp si daca totusi se intampla sa nu reusiti, anuntati-i. Va vor pasui cu siguranta atunci cand sunt anuntati din timp. Cel mai rau lucru pe care il puteti face este sa nu le raspundeti la telefon sau sa-i mintiti ca le-ati platit. Nu. Asa ceva nu se face. Piata e mai mica decat va imaginati si un rau platnic e ocolit si de cel mai disperat furnizor.
• Preturile. Spre surprinderea multora, pretul intr-un magazin de cartier nu este  factorul primordial in decizia de cumparare. Oamenii cumpara de la tine pentru ca le este mai comod (mai aproape de casa, in drum, etc.), pentru ca le place magazinul tau mai mult decat cel al vecinului de la celalalt colt al blocului, pentru ca vanzatoarele tale sunt mai dragute (nu neaparat fizic), etc. Undeva pe la mijloc este si vorba de pret dar nu-i cel mai important. Asta nu inseamna ca tu poti pune niste preturi nesimtite doar pentru ca poti. Pastrarea unui echilibru in sensul acesta este important. Nu poti ca un produs, care la supermarket este 10 de lei, sa-l vinzi tu cu 20 dar pe la 12 lei este ok. Nimeni nu se asteapta, ca tu  sa vinzi la acelasi pret cu marile magazine.

In functie de specificul magazinului si de la ce asteptati de la el, s-ar putea sa mai fie nevoie de cateva reguli, dar in mare, cam astea ar fi.

Acum, ca aveti magazinul curat, bine aprovizionat si cu vanzatoare instruite si respectuase, nu va ramane decat sa va asigurati ca locuiesc, lucreaza sau macar se plimba oameni in jurul magazinului vostru. Daca si cerinta asta e indeplinita ( intre noi fie vorba, de asta v-ati deschis magazin acolo, ca era vad, asa-i?), nu-mi ramane decat sa va urez spor la vanzari si afacere prospera!

P.S. Orice imbunatatiri aduse prezentei liste de sfaturi sunt binevenite, ca de aia ii spune mozaic.

Tin minte ca in copilarie, cand auzeam de o fata ca a facut sex inainte de casatorie mi se parea ca merita sa fie arsa pe rug. Deh, asa apucasem. Femeile nu aveau voie sa faca asta inainte de a ajunge la altar, ba parca nici baietii nu se prea laudau cu multe aventuri inainte de casatorie.

Acum nu se mai pune problema asta,  ba chiar a ajuns o normalitate. Ceea ce nu-i rau, daca se respecta totusi o varsta minima de incepere a vietii sexuale, nu mai devreme de cateva lectii elementare de educatie in domeniu, date de parinti , prieteni mai mari sau de ce nu, scoala.

Cati parteneri ai avut inainte de casatorie? Nu conteaza, sa fie sub 30 ca sa nu fii chiar panarama, sa fie peste 10 ca sa nu fii chiar fata mare. Intre astea doua se cheama ca ti-ai cautat partenerul ideal si ai capatat si ceva experienta, de care va beneficia, desigur dupa casatorie, doar sotul.

In cazul barbatilor, inmultiti datele de mai sus cu 3-2 si cred ca ajungem la niste cifre corecte.

Acum ca problema asta am lamurit-o, cred ca e cazul sa incercam sa ne obisnuim cu divorturile. Sau cu casatoriile multiple. Sau succesive.

Daca pe vremuri erai privit ca un paria daca erai divortat sau mai ales divortata, azi e oarecum cool starea asta civila si tind sa cred ca in 20 de ani, nu vor mai exista cupluri cu o singura casatorie la activ, decat in randurile celor trecuti de 50 de ani, sau nici acolo.

Aud din ce in ce mai des de cupluri tinere care se despart. Am cunostinte aflate la a treia casatorie, la 35 de ani. Cunosc oameni, despre care ai fi zis ca mai au putin si isi serbeaza nunta de argint, care se despart. Stiu sigur ca si voi ati auzit anul asta de cel putin un cuplu pe care il stiti si care a hotarat sa divorteze.  Lumea se schimba. Orgoliile sunt mari. Tentatiile le gasim fara sa le fi cautat vreodata.

Poate-i normal. Poate am facut noi totul gresit pana acum. Poate ca da. Dar sufletele noastre nu-s inca pregatite pentru jocurile astea “de-a mama si de-a tata”  pe termen limitat. Dar sa le dam ceva timp si o vor face….

Ieri, a trecut pe strada noastră o ambulanță, cu semnalele în funcțiune, adică făcea un zgomot de răsuna cartierul. Când maşina de salvare a fost aproape în  dreptul meu, am observat că șoferul și însoțitoarea sa se distrau maxim. Adică râdeau cu gura până la urechi de cine știe ce glumă bună auzită recent.

Oare prin câte trebuie să fi trecut oamenii aia, încât să nu se citească pe fața lor nicio urmă de îngrijorare, ba din contră, pentru cel la care mergeau (ambulanța alerga de-a binelea) și care probabil, avea nevoie urgentă de ajutor? Pentru ca mi-e greu să cred că aşa destinşi au fost făcuţi de mama natură.

Acum, e adevărat că și dacă s-ar fi dus plini de tristețe, nu cred că l-ar fi ajutat, cu ceva în plus, pe bietul om suferind care-i aştepta, dar mi s-a părut ușor deplasată  starea de euforie în care erau cei doi.

Am fost o singură dată în postura de a aștepta salvarea cu sufletul la gură. Nu m-am gândit nicio clipă, că oamenii care vor veni să-mi salveze mama, vor fi plini de veselie când vor intra pe ușă. Ce să spun, a fost totul ok atunci și mulțumesc lui Dumnezeu, mama e bine sănătoasă.

E clară treaba, nu aș fi putut să am un loc din ăsta de muncă, în care să văd zilnic numai oameni aflați în situații extreme. Nu cred că m-aș fi putut obișnui  cu suferința din jurul meu până-ntr-acolo, încat să nu-mi pese de un pacient din clipa în care am auzit că are nevoie de mine și până când nu-l voi fi pus pe picioare.

Deh, de aia nu ajungem toți medici.

Un tip sta la coada la casa cand deodata observa ca o blonda super sexy, sta si ea la coada, ceva mai in spate, il saluta cu un fluturat de mina si-i zimbeste prietenos… Tipului nu-i vine sa creada ca o tipa atat de bine il cunoaste si, asa ca o intreaba:
−  Scuzati, ne cunoastem cumva?
−  Nu sunt chiar sigura, dar cred ca sunteti tatal unuia dintre copiii mei, raspunde frumusetea.
Tipul isi aduce aminte de singura data cand si-a inselat sotia.
−  Dumnezeule, deci esti dansatoarea de striptease cu care am petrecut in seara dinaintea nuntii pe masa de ping-pong, de fata cu toti baietii,in timp ce colega ta ma biciuia cu telina uda?
−  Nu, raspunde tipa rece, sunt profesoara de romana a fiului dumneavoastra.

Tema pentru acasă la limba română:

Alcătuiţi propoziţii cu următoarele cuvinte: ……, pace, ……

Iulia scrie:

“Pace-pace între două dobitoace, dobitoaca cea mai mare, eşti chiar tu!”

Evanescence – Lithium
Asculta mai multe audio Diverse
Avantajul cand te intorci la serviciu intr-o miercuri, este ca vine weekendul cand nu te astepti. Eu azi am crezut ca e miercuri si nici prin cap nu mi-a trecut sa ma bucur de dimineata, ca e ultima zi de lucru a saptamanii.

Recunoasteti ca vinerea va duceti la serviciu cu mai multa tragere de inima?

De fapt, eu ma duc la serviciu cu bucurie in fiecare zi,  ce fac acolo imi face placere si in general nu fac lucruri care nu-mi plac. Cel mai mult la locul meu de munca imi plac colegii.

Tot aud lucruri din firme mari,  cum ca se manaca de fund unii pe alti, ca exista bisericute si diverse interese de grupuri. Nu cred ca as face multi purici intr-o asemenea firma, dar deh, cineva trebuie sa lucreze si acolo. La noi e o atmosfera super misto si chiar daca nume de cod 29 nu e intotdeauna de acord cu asta, trebuie sa recunoasca ca una peste alta ii place si ei aici.

Si sa-mi mai spuna mie cineva, ca are el la serviciu bolta de vita de vie la intrare. 

Nu stiu ce mi-a venit sa vorbesc despre serviciu. O fi vreo presimtire ceva?

Acum că şcoala a început, am cunoscut noua învăţătoare, am avut şi prima şedinţă cu parinţii, să vedem impresii….

Învăţătoarea e nouă în scoală, nouă în Bucureşti. Moldoveancă. Moldoveancă bună. Prea bună.  Ăştia mici i se vor urca în cap dacă nu ia mă suri urgent. Sau poate nu, vom vedea.

Sunt foarte încântată de faptul că le dă teme obligatorii pentru acasă doar câteva exerciţii şi pentru cine doreşte,  câteva în plus. Să-i vezi pe ăştia mici cum se întrec care mai de care să-şi scrie şi tema suplimentară. N-aş fi zis…

Să-ţi iei copiii de la şcoală la prânz, e unul dintre cele mai mişto lucruri pe care le face o mamă. Drumul de la şcoala către casă, pe jos (ok, cu bicicleta), mie mi-a dat în fiecare zi o stare de bine,  începand din clipa în care copii ies din curtea şcolii şi dau cu ochii de mami. Nu ştiu alţi copii cum sunt, dar ale mele au un zambet aşa frumos atunci…

Pe 2 octombrie fetele împlinesc 10 ani. Sonia mi-a spus că a invitat la ziua ei, toti copii din clasă. Eu nu i-am spus niciodata că-i fac ziua. Când i-am zis aseară treaba asta, mi-a raspuns senină, că nu-i nimic, le va spune copiilor să vină doar în vizită, nu l-a ziua ei, dar tot pe 2 octombrie.

Ca să mă laud, vă trimit aici să citiţi ceva scris de subsemnata,  despre un moment trăit poate, într-o viaţă anterioară, cândva.

Vreau păreri! Voi sunteţi cei mai tari critici ai mei, aşa că….să auzim.

Cum vă spuneam aici, dragii babei, Bogdan s-a hotarât să facă ceva.

Avea un coleg român foarte mişto (homosexualii se pricep la băieţi ), care nu era de aceeşi orientare sexuală ca şi el. Se cunoscuseră la puţin timp de la venirea lui Bogdan în Londra şi pentru că s-a nimerit ca şi la şcoală să fie colegi au ajuns să se cunoască destul de bine.  Colegul ăsta, Cosmin, urma să vina în România curând.

Bogdan l-a rugat să-i ducă ceva, din partea lui, Corinei şi dacă are chef să petreacă şi măcar puţin timp cu ea în vacanţa.  Cosmin urma să se întoarcă la Londra odată cu începerea noului an şcolar.

Am uitat să vă spun că Bogdan era un elev excelent în Roamânia, aşa că nu i-a fost deloc greu să-i impresioneze pe englezi. El obţinuse o bursa la Kings College, dar parinţii sai ştiau că va avea nevoie de bani pentru studii. Nu le spusese de bursa. De fapt, ei n-au aflat nici azi ca el e bursier.

De acum înainte povestea devine previzibilă. Cosmin i-a adus Corinei pachetul din partea lui Bogdan şi a petrecut ceva timp cu ea în vacanţa respectivă.

Pachetul cu pricina conţinea două scrisori. Una pentru Corina şi una pentru părinţii fetei.

În scrisoarea Corinei erau actele pentru înscrierea ei la Cambridge. Cea a părinţilor fetei conţinea o pledoarie de 10 pagini scrise de mânî, în care Bogdan le explica parinţilor fetei două variante de viitor ale copilului lor. Îi ruga în final ca,  daca ea va dori, ei să nu se  împotrivească şi să o lase să studieze în Anglia.

În vacanţa aceea Corina şi-a luat testele de engleză cu brio şi a acceptat oferta lui Bogdan de ai plăti cursurile, numai cu condiţia ca, undeva în timp, în viaţa asta, să-i returneze ajutorul.

Sunt în prezent în al doilea an de studiu la University of Cambridge şi sunt în continuare cei mai buni prieteni.

P.S. Corina nu avea niciun iubit când i-a răspuns lui Bogdan că se bucură pentru el, că a hotărât să-şi continue studiile acolo.

 Serviciul Bani Pe Post organizeaza un Concurs pentru bloggerii romani, avand ca premiu un laptop de ultima generatie in valoare de 1.670 lei.

“Suntem de parere ca Web2.0 are suficienta vechime in Romania pentru a constitui o forta in domeniul informatiei din tara noastra. Bloggerul roman s-a maturizat si acum este momentul de a investi in blogosfera romaneasca. Evident, prin acest concurs vom ajuta un blogger sa-si poata scrie mai usor materialele, punandu-i la dispozitie un minilaptop de ultima generatie.”

So, blogosfera creste, sa-i facem si pe ei sa inteleaga asta!

Tot ce trebuie sa faceti e sa accesati regulamentul si sa urmati corect pasii descrisi.

Acum ca eu am laptop, va urez succes voua, tuturor!

P.S. Titlul e inspirat din modul in care se calculeaza castigatorul concursului.