toane

Archive for Iulie, 2009

Lista de masuri pe care e musai sa le luam ca sa trecem de criza. Nu-i lista pentru  voi nu va speriati. E pentru mine si familia adiacenta.

Pentru reducerea cheltuielior (care fie vorba intre noi erau exagerate) propun urmatoarele masuri:

• becurile din jurul casei vor ramane stinse pana in in perioada sarbatorilor de iarna;
• de fiecare data cand masina personala ajunge in fata portii va fi bagata in garaj, evitandu-se astfel deplasarea cu ea pana la magazinul din colt pentru paine si tigari; in acest scop se va folosi masina de serviciu;
• electrocasnicele care sunt folosite o data pe luna vor fi scoase din priza si eventual puse pe eBay;
• baia lunga in cada va fi inlocuita cu dusul scurt si eventual, rar;
• pisica va renunta la croantele pentru pisici mofturoase si-si va pune pofta in cui;
• in afara de copii care cresc si trebuiesc imbracati cu ceva, nimeni nu-si va mai cumpara imbracaminte sau incaltaminte noua. Hainele din sifonierele, ale caror usi aproape nu se mai inchid, ar trebui sa ne fie suficiente macar un an;
• masina de spalat trebuie sa fie macar jumatate de zi oprita si nu va fi niciodata folosita la jumatate din capacitate; daca totusi vom avea nevoie de rufe curate vom investi intr-un detergent manual;
• banii stransi dupa aplicarea masurilor de mai sus, ii vom tine pe un card al carui pin il vom uita pentru a evita tentatiile;

Bineinteles ca lista ramane deschisa…

Aseara un om aproape s-a stins sub ochii mei.

O femeie din Adjud a fost adusa cu o ambulanta la spitalul Baltazar si internata  pe o jumatate de pat cu altcineva. Femeia avea un anevrism si era nevoie sa stea cat se poate de linistita pentru a preveni orice complicatie.

Jumatatea de pat pe care o primise era in salonul matusii mele care este deasemenea intr-o stare grava. Va spun asta ca sa intelegeti ce cautam eu acolo.

Femeia vorbea cu noi si ne spunea cum a fost adusa cu ambulanta, cum o sa vina maine baiatul ei si cum doctorii nu prea stiu de capul lor si nu-ti spun ce si cum sa faci. Era nemultumita ca nu i s-a spus decat sa sea linistita si sa nu incerce sa paraseasca patul sub nici o forma.

Bineinteles ca toti am inceput sa ne dam cu parerea despre doctori, cum ca-s cu ochii doar pe luat bani, ca nu-i prea intereseaza de pacienti si ca ei niciodata nu au timp.  In timp ce vorbeam femeia ne spune ca ea vrea sa mearga la baie. O asistenta a zis ca-i va pune o sonda urinara si nu e nevoie sa mearga la toaleta, mai ales ca doctorul i-a spus sa nu se dea jos din pat.

Nu a fost de inteles, ea s-a simtit in putere si pur si simplu a plecat la baie. A revenit un pic palida si ne-a spus ca a si vomat. S-a asezat din nou pe pat si in clipa urmatoare a adormit. Asistenta care venise sa-i monteze sonda a vazut ca ceva nu-i in regula si a chemat medicul. Acesta a constatat ca anevrismul i se sparsese si ca urmarile vor fi dintre cele mai grave. Au luat-o imediat cu un pat mobil si au dus-o la reanimare cred… ca de aici ni s-a rupt filmul.

Am ramas toti (erau circa 13 persoane in salon) ca prostii. Incet, incet au reinceput discutiile si parerea unanima a fost: domnule, cand doctorul iti spune o chestie, ai face bine sa-l asculti ca stie el de ce spune.

Dimineata m-a trezit telefonul. Telefonul meu. Suna in alta camera si vroia sa trezeasaca un singur om. De fapt un omulet. Omulet care nu oprea telefonul si acesta suna din nou din doua in doua minute. Pana la urma s-a oprit. Era ora 6.45.

Cand am hotarat sa ma dau jos din pat si sa ies din camera, am vazut omuletul. Era Iulia, imbracata foarte corect, cu parul strans, incaltata cu pantofii mei cu toc, cu o geanta alba pe umar si o servieta neagra in mana. Mergea pe hol imitand mersul doamnei invatatoare.

Zice: “Ma duc la serviciu. Azi le duc tezele corectate copiilor si le trec notele in catalog.”

Eu: “Da’ nu pleci un pic prea devreme?”

Ea: “Nu draga, mai am cate ceva de facut in cancelarie si orele incep la opt. Te pup!” si trece pe langa mine troncanind cu tocurile pe parchet si trezind pe toata lumea. Asta daca nu se trezisera deja cu totii de la soneria initiala a telefonului.

Se da urmatoarea situatie. Te duci si iti cumperi o bluza sau pantofi. Pretul trecut pe produs este 54 de lei. Tu “mana larga” ii dai vanzatorului 60 de lei si ii spui multumesc.

Te duci acasa, probezi lucrul cumparat, te bucuri si apoi iti vezi de treaba ta.

Peste noapte te razgandesti si dimineata duci produsul inapoi, solicitand la schimb banii. Cat te astepti sa-ti restituie omul din spatele tejghelei, 54 sau 60 de lei?

Cat timp petreceti in fiecare zi, facand doar ce va place?

Eu cred ca ideal ar fi ca raspunsul sa fie: cam 80% dintr-o zi fac doar ce-mi place. In restul timpului ma spal pe dinti, dau cu aspiratorul si strang masa.

Idealul insa e departe de realitate si ajungem deseori ca doar in 20% din timpul unei zile il petrecem facand ceva ce ne place, incluzand aici si mesele ca doar suntem gurmanzi si-i o placere sa mancam.

Nu inteleg de ce oamenii nu-s incurajati mereu sa faca ce le place.  Vorbeam ieri cu Iulia si o intrebam ce-i place ei cel mai mult sa faca. Raspunsul de copil de 10 ani a venit promt:  “Sa ma joc.”

Dar de-a ce iti va placea sa te joci cand vei fi mare? am intrebat in continuare. Mi-a raspuns ca i-ar placea sa fie educatoare, invatatoare sau profesoara. Sa lucreze cu copiii. Fiecare dintre noi ne-am ales cand am fost mici, o meserie care ne placea, insa undeva pe drum am pierdut din vedere asta si ne-am indreptat spre altceva. Putini sunt cei care si-au urmat visul din copilarie.

Am un nepot de var prin alianta, pe care nu l-am mai vazut de 11 ani. Avea atunci 5-6 ani si ne canta ca un dascal din biserica. Ne spunea ca el vrea sa fie popa si de pe atunci isi dorea mult haine de preot. Ieri am aflat vesti despre el. Mai are putin si termina liceul teologic si nu ma indoiesc ca va intra la Institut. Felicitari!

Oricat ai incerca in timpul liber sa faci doar ce-ti place, daca ai un job pe care il urasti sau pe care il faci “din obligatie” nu-i ok.  Important este sa-ti placa ce faci, fie ca asta se intampla intr-un birou sau in parc, la sadit ronduri de flori. Am intalnit multi mecanici foarte pasionati de meseria lor, care mi-au spus ca n-ar alege alta meserie daca ar fi sa o ia de la capat. Am intalnit insa si multi oameni care-si blesteama zilele cand se trezesc de dimineata si pleaca la serviciu, unde-si petrec 70% din timpul unei zile.

Tu cat esti de pasionat de munca ta?

1834: A fost înregistrat primul accident rutier. O diligenţă cu aburi, a inginerului Edinburg, a lovit o piatră pusă în mod intenţionat în drum. Cazanul cu aburi a explodat provocând moartea a 5 persoane.

Am tableta mea ….. si ma mandresc cu ea. Dupa ce timp de cateva luni m-am plans ca vreau si eu tableta ca sa nu mai prapadesc creioanele si cariocile copiilor, iata ca un om bun s-a gandit sa-mi dea tableta lui, pe care nu o foloseste din lipsa de timp.

Mentionez ca e prima data in viata mea cand folosesc asa ceva si acum invat cam cum sta treaba si cu ce se mananca chestia asta.

Mi-au iesit nise ţâţe si ceva in jur.

N-am invatat inca sa semnez.

Sunt momente in viata in care esti pus in situatia de a alege. Nu intre bine si rau, ci intre doua rele sau doua bune. Sa lasam azi raul si sa ne legam de alegerea intre doua bune.

Nu le putem alege pe amandoua, asa e situatia data. Trebuie musai sa alegem una. Asa ca punem in balanta beneficiile si neajunsurile fiecarei variante. Da, chiar si “bunele” au neajunsuri.  Totul este sa le constientizam inainte de alegerea propriu-zisa sau in cazul in care le aflam mai tarziu sa incercam sa minimizam efectele negative. V-am pierdut? Sa luam un exemplu:

Gigel are de ales intre Gina si Gabi. Bune amandoua.

Gina

• locuieste cu parintii deci e fata cuminte

• si-a terminat studiile si acum lucreaza intr-o multinationala pe bani multi

• nu are prieten deci e disponibila

• are masina, da’ nu-l cunoaste pe Gigel

Gabi

• nu are masina dar il iubeste pe baiat

• are firma ei pe care vrea sa o dezvolte

• are casa ei in care l-ar primi bucuroasa pe Gigel

• casa e luata in rate, la care ar trebui sa participe si baiatul nostru.

Gigel le place pe amandoua, plus masina Ginei.  Oare cum sa poti alegi intre doua bune? Sa vedem ce ziceti si voi.

P.S. Personajele sunt reale (am schimbat doar numele).

Ok, toata lumea stie ca weekend-ul l-am petrecut la mare.

Surprinzator mi s-a parut mai mult decat un weekend, pentru ca s-au intamplat atat de multe incat am crezut ca suntem acolo de cca.  o saptamana.

Ne-am odihnit, ne-am distrat, am baut bere Ursus,  am inotat, ne-am bronzat (eu nu fusesem la plaja anul asta deloc), ne-am intalnit cu prieteni mai noi sau mai vechi.

Bineinteles ca eu n-am facut poze, noroc ca a publicat Arhi cateva si am furat-o si eu pe asta.

Pentru ca n-am avut foarte mult timp la dispozitie am adus fix 10 scoici pe care n-am sa le dau asa chioro, ci am sa le accesorizez cumva. O sa vad.

O sa scriu mai pe larg despre weekendul asta cand voi avea timp, deocamda vedeti mai multe poze aici.

Nu stiu cum suportati voi zilele astea calduroase, insa eu cand ajung seara acasa nu mai sunt in stare de nimic. Ma stoarce caldura de toate puterile si-mi da o stare de disconfort teribil.

Nici sa mananc nu-mi vine. Imi caut un coltisor mai racoros si ma instalez acolo. Citesc o carte despre zapada. 

Nu ma intelegeti gresit. Imi place vara foarte mult, ca sa nu mai zic de apa si plaja. Dar nu suport caldura statica. Atunci cand natura nu se misca.

Aveam in facultate un coleg sudanez care se plangea de caldura. Cand ii spuneam ca noi ar trebui sa ne plangem nu el care a crescut fara sa stie cum e iarna, ne raspundea ca la ei nu-i caldura statica. Acolo este cald dar bate vantul. Spunea ca-i ceva foarte ciudat sa vada frunzele stand nemiscate in copaci, fara sa fie adiate de vant.

Aseara ca sa fie distractia completa ne-au invadat si tantarii. Aveam niste blande de la piscaturi de m-am lipsit de racoarea terasei.

Dimineata insa e cea mai frumoasa parte a zilei. Dupa o cafea bauta in curte la racoare, te simti in stare sa dai piept cu caldura care se anunta la fel de neinduratoare si azi.

Sa aveti o zi buna!