Profesorul

Fusese corijent de doua ori in viata. Prima data in clasa intai, cand invatatoarea accea mica si uscativa, de ziceai ca-i un copil de-a opta, a refuzat cu incapatanare sa-l treaca la desen. Auzi tu, la desen! Niciun copil de clasa intai nu mai ramasese vreodata corijent. Ceea ce o nemultumise pe uscativa era faptul ca el facea desenul negru. Simplu. Colora foaia in negru. Cand era intrebat ce reprezinta, spunea intruna, mister. Invatatoarea l-a avertizat mereu ca, daca nu dezvaluie intr-un desen misterul, nu trece clasa. A inteles asta doar vara tarziu, cand ceilalti baieti munceau cu parintii la camp si el mergea la scoala. A stiut ca misterul il ajuta sa scape de munca si a mai inteles ca invatatoarei ii place sa-l invete carte. A trecut de clasa intai, pictand un om chel cu haine lalai, trei fire de par in cap si pantofi cu varfuri indreptate in directii diferite.

De a doua corijenta nu-si mai amintea cum o trecuse, stia doar ca fusese mult mai tarziu in anii terminali, cand  profesorul de franceza il vazuse sarutand o fata, in curtea scolii. L-a lasat corijent, dar la trecut clasa pana la urma. Macar daca fata ar fi meriat, insa era urata si rea, iar el o sarutase pentru ca pierduse un pariu.

Acum era si el profesor de logica si nu intelegea cum un elev care are note bune la toate materiile va ramane corijent tocmai la logica.  Inexplicabil. Si totusi atat de logic.  Nu, nu-l va trece….nu merita. Ce-i pasa lui? Nu merita si basta.

P.S. Cuvintele subliniate au fost alese aleator din dictionar. 🙂 Poti sa continui povestea asa cum doresti, dar folosind neaparat urmatoarele cuvinte: coleg, tava, picioare si calendar, in maxim trei fraze? 😀

Cel mai haios raspuns primeste o carte. 😉

LE : Castigatorul va fi anuntat maine dimineata. 🙂

LLE: Castigatorul este:

Sabina, Geronimus (dama de caro), Cristian si Ioanaaaaaaa. Toti ve-ti primi de la mine cate o carte mai noua sau mai veche. 🙂

Va multumesc mult ca ati intrat in joc!

(Visited 24 times, 1 visits today)
sabina

Cu ochii in calendar se tot gandeste daca-l trece sau nu.
Isi aduce aminte de colegul de clasa care-i spunea”bai, eu daca ma fac profesor ii ajut pe toti sa scape de scoala mai repede, ca si asa naste tampiti.”
Sare in picioare sa-si noteze ce nota de trecere ii da maine, dar nimereste fix in tava cu baclava, abia scoasa din cuptor.

geronimus

insa, in ziua in care mediile trebuiau incheiate a aflat ca acest elev pe care urma sa-l lase corijent la logica era fiul unui fost COLEG de-al sau de facultate. s-au regasit dupa douazeci de ani de la terminarea facultatii pe holurile liceului. tatal elevului statea ingandurat in PICIOARE in fata usii clasei baiatului sau asteptand terminarea orei de logica. cum s-au vazut, bucuria le-a aparut pe chipuri hotarand sa mearga la un restaurant. ajunsi acolo, vechii colegi au comandat o friptura de porc la TAVA si un vin rosu depanand CALENDARUL evenimentelor din ultimii douazeci de ani uitand ca e ziua in care se inchid mediile. din pacate, baiatul a ramas corijent pana-n toamna, dar asta nu a fost un motiv pentru ca cei doi vechi colegi de facultate sa se vada aproape zilnic la baut.

geronimus

nina, eu nu vreau sa particip la concurs, oricum, are mai mult de 3 fraze textul meu. am facut o continuare haioasa, asa cum ai cerut, nu-mi plac happy-end-urile.

Cristian Gheorghe

Profesorul se uită pe fereastră. Atunci își dădu seama. ”Băiete, îi spuse, dacă îmi găsești o conexiune logică între coleg, tavă, picioare si calendar te trec clasa… Ce zici?” Elevul se uită și el pe fereastră și își dădu și el seama. Se gândi la panglica lui Moebius. La hypercub. Un joc într-un joc. Răspunsul îi veni dintr-o suflare. ”E cartea-premiu a Ninei. Asta e legătura!” Afară, pe fereastră, pixelii se așterneau pe blog ca-ntro ninsoare liniștită dintr-un basm rusesc.

nina

@Cristian- ai de la mine o carte veche. In afara concursului. Nu-ti va placea, dar poate o dai si tu cadou cuiva, caruia ii plac cartile vechi. 😉

@geronimus- pai albastru e mai mult spre optimism bre. 🙂

sabina

da bre,multumita!
cristian,pick me,pick me!mie imi plac cartile vechi!macar sa castig si eu o carte ca poate de la nina n-am noroc!sau poate amandoua?! 😛 :))

ioana

Se ridica de la catedra si incepu sa se plimbe ingandurat printre bancile sub care copiii isi foiau picioarele in nelinistea ultimei lucrari de control. Elevul nici nu ridicase stiloul, se uita distrat pe geam si, din cand in cand, la paginile scrise citet ale colegului de banca… ar fi putut copia atat de usor, isi zise el.
Zambi in sine si se gandi cum viata iti ofera ca pe tava un mister, intr-o pagina neagra, sau uneori alba, apoi trase cu ochiul spre calendarul din perete: septembrie era atat de departe.

ioana

1. pff, eu vreau una mai veche daca e pe alese 😀
2. deci cristian a castigat doua carti daca am calculat bine… 😀
3. “meritul” este al orei tarzii… si mai ales ca aveam deja 4 cuvinte 😀

geronimus

puteam mai mult, am fost un prizonier al infertilitatii intelectuale. nici nu-mi bausem cafeaua, nu fumasem nimic…

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.