3 Mai

1937- Romanul Pe aripile vântului al scriitoarei Margaret Mitchell câştigă premiul Pulitzer

Acesta a ramas singurul roman scris de Mitchell, care a murit la varsta de 48 de ani. S-a apucat sa-l scrie pentru ca isi luxaxe glezna si a vrut sa-si ocupe timpul cu ceva. 🙂

Romanul Gone with the Wind este deocamdata cea mai frumoasa carte pe care eu am citit-o. Recunosc insa ca nu le-am citit pe toate cele, care au castigat astfel de premii. 😀

Vremea e in mainile mele

Nu stiu in alte parti cum a fost zilele astea vremea, insa la Bucuresti (fix la mine-n curte) a fost excelent. Imi place vremea asta mai mult decat va puteti imagina. Nu-i nici cald nici frig. Oriunde ai sta e bine, nu trebuie sa stai la umbra neaparat, nu trebuie sa stai la soare musai. Poti manca afara, te poti juca afara, poti face un gratar bun, evident afara. Aseara am vrut sa iesim un pic prin parc (dimineata la noi s-a lucrat chiar daca a fost ziua muncii) si chiar cand ne-am hotarat s-a intunecat cerul. Daca ne-am razgandit s-a destins  atmosfera si n-a mai fost nici ploaie nici furtuna. Cred ca e o conspiratie ceva, ca noi sa nu putem iesi din curte ca se strica vremea.

Am stabilt ca azi sa iesim totusi in parc. Cum am zis, cum s-a inorat. Mai bine nu mai mergem, i-a sa vedem iese soarele?

Aha, sa stii ca da. Ramane stabilit, noi stam in casa si voi mergeti cu totii la plimbare. Am eu grija de vreme. Parol…

Continue reading Vremea e in mainile mele

Ion- finalul

(daca ai pierdut inceputul povestii)

Baiatul visa inca, in dimineta cand pleca cu mioarele spre pasune. Mama ii pusese in traista un colt de paine, o bucata de slana si un bot de branza. Mai avea pe langa traista si un toiag. Orice cioban care se respecta are un toiag bun. Ion era deci pe calea cea buna. Acesta (toiagul) avea sa il ajute sa conduca turma de oi in directia dorita de el si avea sa-l apere de juvinele padurii. 

Nu se indepartara prea mult de casa si Ion isi dadu seama ca il urma si Matei, nebunia de caine, care il insotea pe unde se ducea, un caine foarte destept,  care nu-l daduse de gol timp de o luna de zile cat baiatul studiase in grajd. 😀

Ion s-a bucurat nespus, Matei ii va fi de un real folos in periplul asta, mai ales ca baiatul nu avea nici un fel de experienta cu oile.

Au coborat valea Buzaului fara exeperiente neplacute, au traversat apoi raul pe podul vechi de lemn si au intrat cu oile in padure. Ion stia ca daca merge drept, in cateva ore va iesi cu animalele la pasune, in partea cealalta a padurii. Inaintau cu greu, pentru ca padurea era deasa, oile se poticneau si trebuiau indemnate sa inainteze.

Soarele era acum aproape de amiaza, baiatul dadea semne de oboseala si ar fi vrut sa se opreasca putin. Ii spuse gandul lui Matei, ii rupse si acestuia o bucatica din painea lui, Continue reading Ion- finalul

1 Mai

In anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat 1 mai Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Asta pentru cei care habar nu au de ce stau azi acasa sau daca muncesc, sunt platiti dublu. 😀