In fiecare an, in data de 31 Mai se sarbatoreste in intreaga lume ziua mondiala fara tutun.
Anual exista si un slogan al acestei zile, care se vrea cat mai stimulator si mai de efect, pentru a sensibiliza fumatorii. Cel mai mult mi-a placut cel din 2004, care suna asa “ Tutunul si saracia“.
Am asteptat weekend-ul asta inca de la inceputul saptamanii.
Luni dimineata, in pat, inainte de a deschide ochii ma gandeam “Ce bine ca azi e sambata si urmeaza doua zile libere, frumoase…”. Apoi pe masura ce ma trezeam la realitate gandeam “Ah, nu e inca sambata, abia vineri, da’ lasa ca trece repede vineri..”. Cand mi-am dat seama ca de fapt e luni, 🙁 am avut asa o senzatie ca mai sunt 14 zile pana la primul sfarsit de saptamana. 😀
Da’ uite ca au trecut si chiar daca au fost doar 7 zile, tot se cheama ca le-am umplut pana la refuz ba cu una, ba cu alta.
Miercuri am fost cu fetele la o cafenea din centrul vechi al Bucurestilor. Stati bre ca nu le-am dus pe Sonia si pe Iulia la cafenea inca. Am fost cu Beti cu Coana zoitzica si cu Natalia. Mai tarziu au aparut si Raluca cu Florin, pe care atunci i-am cunoscut si care sunt foarte misto, insa am ramas putin cu ei, pentru ca ma asteptau monstrii acasa. Altadata stam mai mult sau veniti voi de la inceput. 😀
Chestia asta cu caderea parului nu-i deloc o gluma, mai ales pentru barbati, care se confrunta cu ea mai des.
Desi fetele ce sa zica, ii lauda (vai draga ce sexi esti asa chel!), ii imbarbateaza (chelia iti scoate mult in evidenta frumusetea ochilor), nu vezi prea des, barbat mandru de chelia lui. Cu totii incearaca inca de la primele semne, mai intai sa-si ascunda (vezi suvita lu’ Basescu) si apoi sa-si trateze, chelirea.
Rares este un prieten bun, care se stie el, dar caruia nu-mi permit sa-i dau numele real, pentru ca e rau si a zis ca ma urmareste si-mi face farmece daca scriu de el. 🙁
Mi-a adus aminte dimineata un coleg, in contextul unei discutii despre telefoane, de inceputurile telefoniei mobile in Romania. Companiile se chemau pe atunci Connex si Dialog. Si-au tot schimbat denumirea intre timp si s-au mai desteptat. 😀
Ne-am amintit de cele trei secunde in care nu erai taxat. Moama ce conferinte se faceau pe mobil fara sa te coste nimic. 😀 In camin convorbirile telefonice intre studenti sunau asa:
A1- Ce faci?
In viata fiecaruia dintre noi vine o vreme cand ne privim in oglinda si constatam diverse.
Sa luam ca exemplu imaginea de mai jos:
Fata din poza (nu stiu cine e, nu o cunosc, am furat imaginea de pe net 🙂 ) se uita in oglinda si isi aminteste cum era acum cativa ani. Pentru ca nu avem o fotografie cu tot corpul o sa ne limitam la fata. Ce schimbari vede ea fata de, sa zicem acum 15 ani? Foarte putine, in sensul ca ea s-a vazut zilnic de atunci si e obisnuita cat de cat cu trasaturile. Chiar si asa insa, isi da seama ca cel mai mare defect al fetei in cauza, sunt cearcanele. Nu-si mai aminteste daca le-a avut dintotdeauna, insa au fost acolo in ultimii 5-6 ani, accentuate acum si de cateva riduri, aparute ca din senin. 🙂
Recunosc ca atunci cand cumpar un cadou pentru un copil as opta oricand pentru carte in locul clasicelor jucarii.
Nu zic ca asta e un lucru bun daca se exagereaza in directia asta, insa pe mine ma mai tempereaza sotul, care imi zice “daca chiar vrei sa se bucure, i-ai si-o jucarie”. 😀 Eu cred ca un copil se va bucura si de carte, numai ca nu atat de mult si nu atat de repede cum o face atunci cand primeste ceva de joaca.
Acestea fiind spuse, se intelege ca Iulia si Sonia au in egala masura si carti si jucarii. Bine, au mai multe carti dar au si jucarii. 🙂
A inceput saptamana intr-un ritm care ma face sa-mi vajaie capul tare de tot. Sa fie oare din cauza ca in weekend, am refuzat sa ma gandesc la ziua de luni? O Doamne!
Nu numai ca e haos, dar parca nimic nu se rezolva, totul este o continuare a problemelor existente sau o noua problema. Oare cat o sa tina treaba asta?
Cred ca e din cauza ca-mi trebuie concediu. Se presupune ca o sa vina si asta, insa mai e ceva pana atunci si daca nu rezolv ce-i de rezolvat, degeaba imi iau concediu. O sa-mi sune telefonul tot ca la serviciu, doar ca eu o sa fiu la iarba verde sau unde oi pune cortul anu’ asta. V-am spus ca vreau sa plec in concediu cu cortul anu’ asta? Va spun acum, 😀 dar o sa detaliez intr-o zi.
Aglomeratie mare in dimineata aceea mohorata, de toamna tarzie. Ruxandra se grabea spre intalnirea ei importanta, fara a baga prea mult in seama vremea.
Era imbracata bine si avea undeva pe dedesubt vesta ei norocoasa. Spera sa o ajute si azi, asa cum facea de cativa ani buni incoace.
Isi amintea cum o ajutase prima data, cand imbracand-o s-a considerat frumoasa si a indraznit sa intre in vorba cu Dragos. De atunci au devenit incet, incet prieteni iar dupa cateva luni a inceput si povestea lor de dragoste.
O mai ajutase vesta si in alte momente si credea cu tarie ca o va ajuta si azi.
Profesorul de marketing ii spusese de postul asta liber, de la o agentie mare de publicitate. El considera ca Ruxi este potrivita pentru job, talentul ei la desen si imaginatia debordanta, trebuiau sa inceapa a fi exploatate cumva.
Nici nu si-a dat seama cand a sosit metroul si a pornit in viteza spre centru. Ruxandra a vazut un loc liber si s-a asezat. Asculta muzica in casti si nu era prea atenta la ce se intampla in jur.
Remarca totusi o tanara ce statea pe scaunul din fata ei. Sa fi fost cu cativa ani mai are decat ea. Era de o frumusete ce te lasa fara cuvinte, frumusete accentuata nu atat de imbracminete care de altfel era impecabila, cat de atitudinea sa. Statea pe scaun tinandu-si geanta pe genunghi, Continue reading Metroul de dimineata
Stelian ne invita ca sambata, de la 22.05 sa urmarim pe Antena 3, emisiunea Reporter special. 🙂
In urma cu doua saptamani am mers impreuna cu jumatatea (care tocmai fusese suav invitat) la o prezentare de genul asta. Cum ii eram datoare (il mai carasem si eu pe el alte dati, pe unde nu era tocmai incantat sa mearga 😀 ) si cum stiam ca sistemul functioneaza cu succes in lume, am zis sa-mi mai sterg din datorii si m-am dus. 🙂
1965 : Debutează la Televiziunea Română, emisiunea „Teleenciclopedia” -record de audienţă până în anul 1990.
Emisiunea copilariei nostre. Ne strigau parintii de la joaca “Incepe Teleenciclopedia, veniti repede” sa nu cumva sa pierdem ceva, si noi alergam de duduiau scarile blocului sub talpile noastre. Asociez in continuare vocea lui Pitis si a Sandei Taranu cu emisiunea asta. Am invatat multe lucruri despre pasari, animale, pictura si oameni celebri, etc.
Imi aduc aminte de o emisiune in care era pezentat scorpionul. Imi tot spunea mama ca eu sunt Scorpion, dar nu vazusem niciodata unul. Recunosc ca atunci cand l-am vazut cum arata, am fost cam dezamagita. Eu ma asteptam sa fie mare si puternic. Mi-a explicat mama atunci ca puterea cateodata, nu are nici o legatura cu marimea, desi legile fizicii spun altceva. 😀