Azi m-am hotarat sa fac, pentru prima data in viata mea, cozonac. 🙂
Chiar acum am terminat de transcris reteta, pe care o am de la Nicol, care o are de la mama ei, care o are…. Cozonacul asta este recunoscut ca fiind una dintre cele mai bune, mai gustoase si mai pufoase prajituri. Eu insa, il fac pentru miros. Imi place maxim mirosul de rom, amestecat cu coaja de lamaie. Mi se pare ca e miros de sarbatoare. Imi starneste amintiri dragi, pe care as vrea sa le aiba si copiii mei. Miros de cozonac. De aceea e important ca prajiturile traditionale sa le faci acasa.
Ce daca n-o sa-mi iasa? Aroma va ramane oricum. Mirosurile or sa ramana in casa. Si amintirile vor sa ramane in familie. 🙂
Revin pe seara si cu poze, fie ca o sa fie umflat si frumos, fie ca o sa fie prabusit in tava. 😀 Sa speram ca nu-l ard. 🙂