O poveste adevarata

Eram in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, acasa, la Targoviste. Aveam 17 ani. Stateam toti 4 ( eu, mama, tata,  si o colega),  in bucatarie, singura camera incalzita din casa. Mama facea covrigi calzi. Parca o vad, ii baga intai in apa fiarta si apoi la cuptor. Ascultam la radio  Europa Libera, despre ce se intampla la Timisoara. Nu stiam la ce sa ne asteptam. La televizor era numai  muzica simfonica, neintrerupta de nimic. Pana in jur de ore 11, cand ,muzica a fost intrerupta si in studio au intrat revolutionarii. Nu-l cunosteam decat pe Caramitru si auzisem de Dinescu, dar de vazut, nu-l vazusem niciodata. Ne-au spus ca Ceausescu a fugit, Continue reading O poveste adevarata

Ieri la Selgros Pantelimon

Ca tot romanul care se respecta, ieri am fost in cel mai putin aglomerat supermarket din capitala, pentru cumparaturile de Craciun ( oricum aveam frigiderul gol si singura noastra zi libera in care putem merge la cumparaturi e sambata 😀 ). Am avut dreptate, parcarea era aproape goala si la case cate o persoana, maxim doua.

Da, totul parea a nu fi “Romania inainte de sarbatori” dar bucuria n-a durat prea mult. Doar pana am ajuns la carne:

 

Continue reading Ieri la Selgros Pantelimon

MULTUMESC

Asa cum spuneam aici , zilele astea am votat  la serviciu angajatul  lunii ( anului, semestrului, trimestrului…) . Azi dupa amiaza am avut si rezultatul votului si spre bucuria dar si surprinderea mea,  am castigat  ” trofeul”. Cum se cuvine la astfel de chestii, as vrea sa spun ceva: Continue reading MULTUMESC

Petrecerea firmei

Azi avem petrecere la birou. Pentru ca vremurile sunt cum sunt, noi angajatii am venit cu propunerea, sa nu mai mergem la restaurant si  sa facem petrecerea la firma. Romaneste. Cu gratar, cu vinisor cu muraturi.

Ieri am votat ( noi intre noi) angajatul anului. La petrecere se anunta castigatorul. Acum se fac pronosticuri. Premiul nu e cine stie ce, dar, decat nimic…

Cum primele le-am incasat deja, s-a luat hotararea ca toata lumea sa cumpere cate un cadou, care sa nu depaseasca o suma modica si la petrecere sa se faca tombola, ca sa nu plece nimeni cu mana goala 😀

Continue reading Petrecerea firmei

Am primit ceva

Acu’ o luna si jumatate, la scoala la fete au venit niste oameni care ademeneau copiii cu pernute, cani, fulare etc, cu poza copilului pe ele, la niste preturi exagerate. Fetele si-au comandat cani, si au facut rost de bani de la bunici. Au venit aia de la firma, le-au facut poze, le-au luat banii si dusi au fost. N-au mai dat nici un semn de viata timp de o luna si jumatate. Pana ieri, cand, surpriza, au adus oamenii canile. Cum la birou aveam aceeasi cana de acum trei ani, am hotarat ca nu mi-ar strica sa iau la mine una din cani, bineinteles daca una dintre fete mi-o dadea. Cand le-am intrebat, au vrut amandoua sa-mi cedeze cana. Acum pe care s-o aleg  (eterna dilema a parintilor cu doi copii) ? Asa ca , logic, le-am luat pe amandoua 🙂

Acum am cana speciala de cafea si cana speciala de ceai. Sunt cea mai tare din firma  🙂  din punctul asta de vedere.

Daca nu iti convine ceva…ia atitudine (I)

Ne plangem intruna cand nu ne convine cate ceva. Ba ca banca are dobanda mare si “miscatoare” la credite, ba ca e mizerie in oras, ba ca e aglomerat in trafic, ba ca nu ne ajung banii sau nu ne plac barfele din ziarele de scandal, etc.

Am stat, m-am gandit ( stiu prima data e mai greu 😀 ) si am ajuns la urmatoarea concluzie ( bine cred ca nu sunt chiar prima care s-a gandit la asta):

Trebuie sa luam atitudine:

Continue reading Daca nu iti convine ceva…ia atitudine (I)

Serbare

Maine dimineata e serbarea de Craciun,  la scoala la fete. Nu vreti sa stiti cata agitatie este in jurul acestui eveniment. Poezii, roluri, plugusoare de invatat. Costume de facut ( pitici, fulgi de nea, hoti si Duhu sfant) . Clasa trebuie amenajata  ( brad, instalatie, globuri, beteala). Cadou pentru domnisoara ( am vorbit cu ceilalti parinti si am hotarat ca in locul clasicului “lantisor de aur” sa-i luam o imprimanta 😀 )

Si acum cu ce-i umplem sacul mosului pentru copii?

O sa va spun maine, sau, azi mai tarziu cand venim de la cumparaturi 🙂

Intre timp, daca aveti idei de cadouri frumoase pentru copii, be my guest!

Edit later:

Gata, Continue reading Serbare

Clientul ideal si ….reducerea…

Acesta este unul dintre putinele posturi in care am sa scriu de rau despre clienti. De obicei eu respect principiul ” clientul nostru, stapanul nostru” , ca dupa urma lui ne luam noi banii, ne ducem cu ei la magazin, devenim la randul nostru clienti si ne place sa credem ca suntem stapanii cuiva.

De obicei cand o institutie ( firma, intreprindere) are nevoie de un produs ( de ex. un distrugator de documente 😀 ) si nu vrea sa il ia de la Metro sau alt supermarket minune, trimite o cerere de oferta ( in care specifica ce-l intereseaza la produsul solicitat, cantitate, termene de livrare, etc. ) la cativa ag. economici care comercializeaza asa ceva.

Primeste de la acestia ofertele, le analizeaza, cere lamuriri daca e cazul si daca ofertele se incadreaza in buget  hotaraste  ce-i mai  bun pentru el, si comanda in consecinta.  Asta ar face, dupa parerea mea un client ideal.

Da, dar, de unde Continue reading Clientul ideal si ….reducerea…

Masina in flacari

In seara asta am plecat cu fetele spre sala de dans. In drumul nostru, pe bd-ul Basarabia este o statie de alimentare cu gaz ( GPL).  In apropiere de statie, am vazut flacarile si am auzit sirenele de la pompieri ( care ma striga mereu  pe mine ” nino,nino” )  in acelasi timp. Un microbuz aflat la alimentat, era cuprins in intregime de flacari. Lume ca la urs. Acum ma gandesc eu, era pericol de explozie si mai mare daca focul ajungea la rezervorul de combustibil al statiei, deci lumea aia de ce se inghesuia acolo? Cu stingator sau nisip ( nu stiu ca nu sunt pompier 😀 ) nu era nimeni. Toti erau aproape si dadeau din maini. Doar unul mai destept si-a mutat masina mai departe ( era un BMW alb, cred ca s-a gandit sa nu i se afume).

Fetele s-au speriat un pic, pentru ca am vazut de aproape si flacarile erau foarte mari. Cand am ajuns la dansuri Iulia imi zice ” Mami eu tremur” , eu ” De ce, de frig?” ,ea ” Nu maaa, de frica!”

La intoarcere  peste doua ore, circul se terminase, scheletul masinii era pe trotuar si statia de alimentare era inchisa. Deci nu explodase 😀