5 lucruri care pot oferi nuntașilor o experiență memorabilă la nunta ta

nuntaOrice mireasă vrea ca nunta ei să fie cea mai cea. Asta până vine ziua nunții când pur și simplu nu-i mai pasă de nimic și își dorește doar să se distreze. Așa-i normal. Cred!

N-am avut cea mai frumoasă nuntă fie și numai pentru că s-a întâmplat într-un 26 iulie canicular. A fost cea mai călduroasă duminică din ultimii 30 de ani. Machiajul meu de mireasă a rezistat din casă până în curte. Am fost o mireasă naturala, cum ar veni.  Cu toate astea nu pot spune că a fost ceva în neregulă. Eu m-am distrat, Sorin s-a simțit bine și nuntașii…credeți că-mi mai aduc eu minte cum s-au simțit nuntașii?

Abia după vreo 20 de ani de la nunta mea  pot spune că am învățat suficient de multe lucruri despre nunți.  Azi multe lucruri aș vrea să fie altfel la o nunta din punctul meu de vedere, al nuntașului:

  1. În primul rând mi-aș dori ca nunțile să aibă o tematică. M-ar face pe mine ca nuntaș să mă simt ca și cum cinva s-a gândit și la mine, cuiva îi pasă cum voi arăta eu la nuntă și prin urmare mi-a dat o temă, nu m-a lăsat la mâna vânzătoarelor din mall. Sau din Europa. Dacă mirilor le place marea, nunta ar putea avea ca temă elementele marine și fiecare ar trebui să poarte ceva care să inspire asta. Dacă lor le plac bicicletele, să fe o nuntă cu tema asta, în fine, ați prins ideea, mie asta mi-ar plăcea.
  2. Aș vrea ca minunatele flori care împodobesc sala și masa să meargă apoi la o casă de bătrâni. Asta nu-i ideea mea, am văzut-o cândva într-un documentar și mi-a plăcut extrem de mult. Am dat de atunci sugestia asta mai multor organizatori de nunți. Sper că au pus-o în practică atunci când s-a putut. Aș înregistra bătrânii bucurându-se de florile primite și aș pune asta în filmul nunții.
  3. N-aș lua niciodată, dar niciodată, băutura pentru nuntă din magazine sau de la ne-a Nelu de la Dobroiești. Cea mai bună sursă de băutură pentru petreceri sunt importatorii și producătorii autorizați. Vă fac eu o sugestie dacă nu știți de unde să-i luați. Pe lângă faptul că au prețuri corecte la băuturi, aveți livrarea sticlelor la eveniment (adică nu trebuie să le mai băgați în garaj la vecini până în ziua nunții) și posibilitatea de retur pentru ce nu s-a consumat. Ce vrei mai mult?! În plus, ești sigur că nuntașii se vor simți bine și a doua zi după nuntă, fără dureri de cap sau mai știu eu ce efecte adverse.
  4. Offf…muzica. Aici depinde mult de dorințele mirilor și de așteptările nuntașilor, dar dacă ar fi vorba de nunta mea aș combina ceva formație de muzicieni cu un playlist ales de miri împreună cu un dj profesionist. Am fost odată la o nuntă la care mirele punea muzică dintr-un laptop. Nu vreți să știți. E drept că am fost și la nunți cu formații incredibil de bine organizate și la care pur și simplu abia dacă m-am îndurat să mănânc ceva.
  5. Trăim vremuri în care oamenii nu mai merg la nunți cu bucurie, ci le privesc ca pe un fel de datorie. Sau așa a fost mereu? Mi-ar plăcea să merg em la nunți cu inima deschisă, nu cu gândul că facem o cheltuială în seara respectivă. Mi-am dorit întotdeauna să merg la baluri de caritate. N-am fost niciodată pentru că nu m-a invitat nimeni și probabil că știau ei ceva legat de finațele mele de nu m-au chemat. Dar dacă am privi nunta ca pe un bal de caritate? Dacă am merge acolo la distracție cu gândul că facem cuiva un bine? Că cineva are nevoie de ajutorul nostru și asta e cea mai frumoasă formă de a le oferi acest ajutor? Hai s-o facem fără să așteptăm nimic în schimb! Cum ar fi?

De sâmbătă (măcelăria și grătarul)

gratar-curte-2Am pus grătarul la vânzare pe olx. Dacă vedeți postul ăsta și vreți să-l cumpărați, ultimul preț este 800 lei. În rest, rămâne cum am stabilit. Ieri m-a sunat un om interesat de el, care voia să-l încerce înainte să-l cumpere. Facem și asta dacă vii tu cu carnea și legumele. 😀 Eu dau pâinea și vesela.

De vreo doi ani la noi în cartier, pe strada Lupșanu, e deschisă o mică măcelărie. Tot de vreo doi ani noi cumpărăm de acolo carnea, fie că vorbim de pui, porc, vită… E o măcelărie de oameni care-ți inspiră încredere. Întotdeauna cu carne proaspătă în galantare, cu o atitudine excelentă și cu o curățenie perfectă în spațiul de vânzare. Tranșarea cărnii se făcea (o să vedeți de ce zic se făcea) într-o cameră alăturată, noi cumpărătorii nu vedeam, dar de fiecare dată când măcelarul venea cu câte o tavă nouă plină de carne proaspătă îți dădeai seama că nici nu vrei să vezi ce se întâmplă acolo, pentru că pur și simplu omul ăla îți dădea senzația că e farmacie și dincolo. În fine, prețuri bune, cele mai bune din cartier, ce mai, o să merg să le cer bani pentru reclamă după articolul ăsta.

Azi dimineață m-am dus să iau niște carne tocată. Cu bicicleta că-i la distanță de 200m de casa noastră. Am ajuns în fața măcelăriei și un nene stătea fix la intrare de nici nu aveam loc să-mi parchez bicicleta din cauza lui. Mă dau jos și înainte de a pune eu cricul îl aud: nu aici, uitați acolo, s-au mutat acolo, și-mi arată cu mâna un loc la vreo 15 m mai în față pe stradă, pe partea opusă.

Când m-am uitat înspre locul cu pricina am încremenit. Vreo 4  biciclete parcate în fața unei intrări pe care am avut intenția s-o fotografiez ca să v-o arăt și vouă. O super intrare (mă rog, cât de super poate să fie intrarea într-o măcelărie) care pe mine m-a dus cu gândul la magazinele Apple în ziua lansărilor de produse. Dap, și aici coada era de vreo 25 de persoane. Într-un carteie de case, înconjurat de Cora, Mega Image și încă vreo două măcelării la capăt la Republica, pe străduța Lupșanu (abia dacă o găsiți pe hartă) erau 25 de oameni care-și așteptau rândul la măcelărie. Mi-a crescut inima pentru afacerea oamenilor ăstora. Au muncit doi ani, au investit într-un spațiu nou și iată-i acum cu o măcelărie la superstandarde la care lumea stă la rând și schimbă păreri și rețete.

M-am așezat la coadă și am avut timp să mă uit înăuntru până mi-a venit rândul. Dap, acum se vede și sala de tranșare. Da, Niște mașini de tocat și de tăiat carnea pe care vreo trei băieți le mânuiau după cum le cereau clienții. Vrei carnea mai mărunțită, ți-o face mai mărunțită, o vrei tocată, ți-o dau tocată. Pe mine m-au câștigat complet. Un spațiu mare, luminos, curat. Sper doar să-i țină profesionalismul și să aibă mereu clienți mulțumiți!

So, dacă stați în cartier și eu încă n-am vândut grătarul, acum știți de unde să luați carnea.

PS Mama a făcut ardei umpluți.

Patul din bucatarie

pat-singleLa asta mă duce cu gândul vremea de afară.

Pe vremea când eram copil, ai mei făcuseră la comandă, pentru bucătăria noastră de la bloc, un pat de o persoană. Din ziua în care l-au adus acasă, patul acela a fost locul poveștilor spuse de tata și mama la gura flăcării de aragaz, singura sursă de căldură din apartamentul nostru în zilele în care caloriferele erau reci.

Se făcea cald acolo și serile lungi de iarnă deveneau astfel frumoase, deveneau amintiri.

Țin minte că deasupra patului era un raft pe care era pus radioul. Uneori ascultam cu toții teatrul radiofonic și era mai ceva ca într-o sală de teatru obișnuită, pentru că la teatrul radiofonic noi făceam costumele, noi semnam și parte din scenografie, ce mai, eram implicați. Și ni se părea frumos! Sau poate chiar era frumos! În orice caz, amintirile sunt de neprețuit.

Dimineața, de la 8 la 9 ascultam, stând ghemuită în patul acela, o emisiune matinală de muzică, ceva gen O melodie pentru fiecare, și eram așa de disperată de muzică că-mi notam într-o agendă titlurile melodiilor, cine le cânta și versurile. Mamă ce viteză aveam la scris. Stăteam în pat c-o pătură pe mine, cu genunchii ridicați și cu agenda și pixul în mână, scriam: Buna seara, iubite! Te aștept ca și când….

Patul din bucătărie a avut un loc aparte în copilăria mea. Peste noapte nimeni nu dormea în el. Doar uneori când venea la noi mamaie, se trântea seara în patul din bucătărie, ignorând invitația mamei de a dormi în sufragerie. Normal că prefera să doarmă acolo. Ea oricum se trezea prima dimineața și ne întindea repede pe pâine niște dulceață sau zacuscă, pregătindu-ne pentru masa de dimineață ceva, ce mai târziu am aflat că se cheamă sandvici. 

E de la vreme, vă spun. M-am trezit gândindu-mă la copilărie, la bucătăria de la bloc. Și atunci mi-am adus aminte de el: patul din bucătărie. Cumva știam că nu-i normal să avem un pat în bucătărie. Nu mai văzusem la nimeni așa ceva, dar imediat ce l-am văzut instalat acolo mi-am dat seama că nu conteză dacă-i normal sau nu. Era o minune să ai un pătuț în bucătărie. Doamne, câte cărți n-am citit acolo!

E mult de atunci. Acum ai mei stau la țară și n-au un pat în bucătărie. Au în schimb sobe în toate camerele și bucătărie de vară. Și foișor. S-au schimbat vremurile…

5 reguli la îndemână pentru a menține încălțămintea în ordine

cum organizam pantofii 2Ca să fie clar de la început, mi-aș dori să am o cameră întreagă numai pentru încălțăminte. Atunci sigur totul ar fi mereu în ordine. Nu-i cazul încă, așa că mă văd des nevoită să găsesc soluții de a pune cât de cât în ordine perechile de pantofi, cizme, teneși, you name it, care din păcate nu se vând cu tot cu spații pentru depozitare.

Deși  zilele trecute am cumpărat o nouă chestie pe care să țin cele mai des folosite perechi de încălțăminte care-s tot timpul vraiște la ușa mea, vă mărturisesc că n-am găsit încă soluția ideală pentru organizarea lor, așa că am pus în aplicare un plan, ajutându-mă de ce am la îndemână, pentru a domestici pantofii.

  1. Am somat fiecare membru din familie să-și păstreze la ușă maxim 3 perechi de incalțăminte. La curte ieșim în papuci și iarna din casă, așa că una e musai să fie de papuci. Papucii nu ocupa mult loc în dulap sau pe raft, așa că economisim spațiu. Mai trebuie doar să fac loc pentru restul de 10 perechi de teniși, ghete, botine și ce-or mai fi.
  2. Toată încălțămintea pe care n-o folosim toamna a dispărut. Am băgat-o care în cutii, care în pungi, și am depozitat-o la fiecare stăpân în șifonier. Bine, multe din ale mele le-am dus în pod, dar cele mai frumoase perechi, pe care chiar cred că le voi mai încălța în viața asta, le-am așezat frumos în cutii (da, frate, eu păstrez cutiile de la încălțăminte) și le-am răftuit pe podeaua șifonierului. Sunt 15 cutii, ce mare lucru! Ok, am pus și la Sorin, că el nu avea decât una. A lui.
  3. Nimeni nu-și mai lasă încălțămintea la întâmplare. Practica aceasta a fost valabilă două zile, după care s-a transformat în teorie. Toată lumea o știe, nimeni n-o respectă. Nimeni în afară de mine, care le strând și pe ale lor de pe unde le găsesc. L-am prins și pe Sorin că punea ceva la loc în raft într-una din zile, deci poate nu-i totul pierdut.
  4. Ne cumpărăm încălțăminte nouă numai dacă avem sigur, sigur nevoie de ea. Eu am văzut ieri niște cizme trăsnet (maro, 399), dar până nu-mi fac loc în dulap nu le iau. Ultima dată când mi-am luat cizme am fost foarte încântată, dar pentru că-mi plac cele înalte, trebuie tot timpul, ori să le pun în cutie după ce le port și curăț, ori să le las sprjinite de un perete. Acum sunt în cutie, dar nu mai arată chiar ca la început, așa că anul ăsta e musai să-mi iau altele ca cele de la elefant. Ah, cum ziceam că se cheamă regula asta?
  5. Ne gândim în continuare la soluții pentru organizarea perechilor de încălțăminte. E clar, niciodată nu vom avea suficiente rafturi sau dulapuri pentru pantofi. Am găsit pe net tot felul de variante care ajuta la pastrarea unei ordini ușor de privit între perechile nostre de ghete, vă arăt și voua mai jos câteva variante, din care eu am tras concluzia că orice bibliotecă nefolosită e numai bună de transformat în dulap de încălțăminte. Glumesc!

    Sursa foto

Cum am rămas fără permis

Din nou.

Prima dată când mi-a fost luat permisul era prin iarna lui 2009 cred, și la o intersecție din oraș la care trebuia să fac dreapta, am trecut pe galben. Povestea e mai lungă, au fost pietoni mulți, practic tot verdele s-a stat pe loc și când s-a făcut galben am trecut și noi, mașinile intrate pe jumătate în intersecție. În fine, o lună suspendare, practic m-am bucurat, că era iarnă și nu prea mă dădeam în vânt după condusul pe gheața din București.

Povestea s-a repetat marți identic. Intersecție, făcut dreapta, trecut pe galben. Polițistul a zis roșu, eu m-am ales cu o amendă de 500 și permisul suspendat o lună.

Statistic vorbind, în 2023 în primăvară o să mă plimb o lună numai cu bicicleta. Sau cine știe, poate atunci voi avea șofer. Not.

Am plătit amenda, că doar de aia strâng eu bani în pușculiță, și număr acum zilele până expiră dovada. N-am înțeles niciodată de ce ți se mai dă dovada aia. Ca să te încurce? Se poate să n-o vreau? Adică înțeleg că-i necesară o zi două să ajungi acasă că poate ești în deplasare, dar 2 săptămâni? Chiar și în concediu dacă ai fi, cine mai stă 2 săptămâni în concediu?

So, nu disper, s-au văzut cazuri mai grave. Îmi povestea odată o prietenă că ei i-a fost luat permisul pentru că au prins-o băută la volan. Parcase mașina lângă o cafenea aproape de casa ei și după ce întâlnirea din cafenea s-a prelungit și s-a lăsat cu cockteil-uri, fata a vrut să-și ducă mașina în fața blocului. La 500 m distanță. Hop, ia suflați aici domnișoară! Asta a fost. Trei luni i l-au suspendat și după o lună, gagica s-a dus să dea examen ca să-și ia permisul mai repede. Era acolo o sală plină de bărbați și o singură femeie. Ea. Polițistul anunță că dintre ei toți un singur om avea permisul suspendat pentru băutură și îi spune numele. Nu vreți să știți câți “păpușe, te fac un spriț” și-a luat.

Zacusca 2016

În fiecare început de toamnă facem zacuscă. Excepție fac anii în care ne rămâne din anul precedent, nu pentru că n-ar fi bună, ci pentru că facem cu sutele de borcane. Sute, frate!

Anul ăsta am fost mai cupătați. Am cumpărat 10 kg de ceapă, 10 de ardei capia, 15 cutii cu ciuperci și 20 kg de vinete și 3,5 litri de ulei. Am pus sâmbătă dimineață cea mai mare oală pe care o avem pe foc în curte și am băgat robotul și cuptorul în acțiune. Vinetele s-au copt în cuptor, restul legumelor s-au tocat în robot. Dacă era după mine, coceam vinetele afară pe tablă și arfeii la fel. Nu am copt ardeiul deloc, deși așa e indicat. Noi nu-l coacem, de ani de zile facem așa și ne place zacusca. Personal mi-ar fi plăcut mai mult cu ardeii copți, dar mă supun majorității.

zacusca 7

Focul de gaze și-a făcut treaba și undeva în jurul prânzului eram aproape gata cu zacusca. Aveam și borcane curate și multe, vremea era frumoasă, oala cu zacuscă pe foc era plină ochi (la ce vedeți în poză am adăugat vinetele și sucul de roșii din vreo 2 kg de tomate). Abia dacă am putut amesteca piperul și sarea la sfârșit.
Au ieșit în total 65 de borcane mari și mici (vreo 18 mici). Duminică dimineața le-am lipit etichete și le-am așezat frumos în cămară. Au trecut abia 3 zile și mai avem 60 de borcane cu zacuscă, mari și mici (vreo 18 mici). Cred că mai facem o tură anul ăsta.

 

250

Putem?!

Nu 250 lei, nu 250 de cuvinte, nu 250 de nimic care să necesite efort din partea noastră.

Aida-si-Doamna-doctorCunosc mulți copii insulino-dependenți, iar unul dintre ei este chiar în familia mea, v-am mai spus eu despre ea și cu alte ocazii. Azi avem ocazia să facem o bucurie atât acestor copii, părinților lor și medicilor cărora telemedicina le aduce un dram de liniște și o fărâmă de speranță.

Să poți monitoriza diabetul fără zeci de înțepături pe zi e o chestie la care nici nu se gândeau oamenii ăștia în urmă cu ceva ani.

Acum avem în Romania o mulțime de copii cu senzori de monitorizare a glicemiei și vrem să avem mai mulți de la an la an.

Și cum senzorii nu-s tocmai ieftini, stă în puterea noastră să-i încurajăm pe cei care fac proiecte, pe cei care le sponsorizează și mai ales pe cei care beneficiază de ele. Sunteți puternici, sunteți oameni frumoși, meritați toată stima noastră!(In fotografie este Aida, nepoțica mea, și doamna doctor Mihaela Vlăiculescu, un super om și  un mega-giga doctor, purtând fiecare pe mână câte un senzor de monitorizare a glicemiei). Dacă vă interesează detalii, să-mi spuneți.

Îmi doresc ca până mâine, cumva, noi, voi, alții ca noi, să reușim să aducem 250 de voturi în plus pentru un proiect la care eu țin foarte mult și pentru care Ioana și-a pus în joc tot farmecul și cunoștințele, mai ales că cei cu care ne batem sunt organizații mari si puternice față de noi.

E cel mai simplu de votat proiect, durează 7 secunde pe ceas. Apeși aici, te duci în josul paginii dacă intri de pe telefon sau în stânga paginii dacă dacă intri de desktop și la categoria Inovația în sprijinul pacienților (ultima din listă) votați vă rog Telemedicina pentru copilul insulinodependent – Asociația Sprijin pentru Diabet. 

Nu trebuie cont, nu trebuie mail, nu trebuie nimic, click, skrol până jos/stânga, bifezi Telemedicina… și apeși cu încredere Votează. 

Mulțumesc! Copiii cu diabet insulinodependent vă mulțumesc, părinții lor la fel, medicii lor de asemenea. Cu 250 de voturi în plus, proiectul nostru (ma rog, sustinut de noi) ar reuși să fie pe primul loc ( acum e pe 3 cu  850 voturi) și să aibă chiar un ușor avans față de celelalte proiecte.

Iar eu vă rămân datoare și puteți oricând să mă șantajați cu chestii de genul: Eu am votat când ne-ai rugat s-o facem!

P.S. Dacă ești blogger și crezi că poți ajuta la strângerea celor 250 de voturi publicând rugămintea la tine pe blog, ai de la mine un borcan de zacuscă de vinete și ciuperci, zacuscă despre care vă voi povesti mâine. Votarea se încheie pe 14 septembrie, deci dacă vreți să scrieți, acum e momentul. Mulțumesc!

6 pași simpli pentru a te bucura de cea mai bună cafea acasă

Cafeaua  este una dintre cele mai cunoscute și consumate băuturi din lume.  Cunosc  oameni care nu pot funcționa fără cafea. Sunt unul dintre ei și uneori am impresia că-mi rezolv toate problemele apărute în timpul zilei, nu datorită abilităților mele, ci doar pentru că dimineață mi-am băut cafeaua. Și a fost una excelentă!

De ce să ne mulțumim cu o cafea obișnuită băută pe fugă înainte de serviciu, când putem acum să stabilim niște reguli simple care să ne garanteze cea mai bună cafea făcută la noi acasă:

  1. Asigură-te că ai întotdeauna cafea boabe în casă. Cafeaua nu trebuie să lipsescă din nicio casă, nici măcar din cele în care proprietarii nu sunt băutori de vin arabic. Nu se știe niciodată când îți va călca pragul un băutor înrăit de cafea și n-ai vrea să fii nepregătit. De frică să nu rămân cumva fără cafea, de la o vreme țin borcanul cu boabe într-un loc vizibil în bucătărie. Cum văd că-i pe sfârșite, cum pun cafeaua pe lista de cumpărături.
  2. borcanul cu cafeaNu accepta să bei decât cafea proaspăt măcinată. Până și cei mai puțin inițiați știu că există o mare diferență  între cafeaua macinată cu mult timp înainte și cea măcinată recent, chiar înainte de prepararea băuturii propriu-zise. Știați că cele mai bune râșnițe sunt cele ceramice? Dacă n-ai posibiliatea să macini cafeaua pe loc, atunci încearcă să cumperi punguțe vidate cu cafea pulbere, dar ai grijă să fie cât mai mici, pentru a le putea întrebuința în întregime odată desfăcute. Încearcă totuși să nu bei decât cafea proaspăt râșnită. Păstrează boabele de cafea într-un recipient închis, se vând acum prin magazine tot felul de cutii și borcane care arată super-draguț în bucătărie. Eu le prefer pe cele ușor transparente, ca să fiu sigură că respect regula 1.
  1. Investește într-un expressor de calitate. Cine m-a vizitat în ultimii doi ani știe că expresorul meu face cea mai bună cafea din cartier (detalii tehnice). Am plătit ceva bani atunci, eu chiar n-am prea fost de acord să-l luăm, dar dacă mă întrebați acum, a meritat fiecare leu și un pic mai mult. Avem prieteni și clienți care vin la noi doar pentru o cafea. Râșnește cafeaua, face spuma de lapte, livrează băutura și se oprește singur. Bine, acum l-aș schimba cu acesta, care, spre deosebire de ce am eu, mi-ar ține laptele la îndemână, ar face câteva sortimente de cafea în plus și, tananana… are funcție de preparat cafea fără cofeină, ceea ce mi se pare uau. Păi n-aș bea eu cafea seară de seară? Bine, aparatul ar și arăta cu mult mai bine în bucătăria mea, mai ales că are spațiul acela plat sus pe care aș putea ține ceva, dar nu discutăm asta acum.

Revenind, alege neapărat un expressor care râșnește cafeaua chiar înainte de a pregăti băutura (vezi regula 2). E important să nu aștepți o veșnicie înainte de a-ți fi gata cafeaua, la fel, nu-i ok să pierzi timpul așteptând să ți se răcească băutura. Dacă se și curăță singur atunci l-ai apucat pe zeul cafelei de mână și l-ai adus în casa ta.

cafea zahar si lingurite

  1. Stabilește-ți un ritual pe care să-l respecți de fiecare dată când pregătești cafeaua. Deși veți spune că nu e important, faptul că de fiecare dată faci aceleași mișcări, respecți o ordine, ai un ritual al tău (de exemplu: pregătești ceașca, aduci borcanul cu zahăr, dai drumul râșniței, scoți laptele din frigider…), dă personalitate cafelei tale, te pregătește pentru ceea ce va urma, pentru gustul acela cremos care urmează să-ți inunde corpul și să-ți treacă întregul organism în modul ON. Cu excepția laptelui, eu țin lângă expressor tot ce-mi trebuie pentru prepararea cafelei. Pe o tăviță frumoasă mi-am așezat zahărul, ceștile de cafea și recipientul cu boabe, câteva lingurițe și câteva pahare de carton presat pentru cazurile în care mă grăbesc și vreau să-mi iau cafeaua cu mine la drum.
  2. Amenajează-ți un loc al tău în care să-ți bei cafeaua zilnic. Dacă e posibil, anotimpul o permite și ție îți face plăcere, ideal e un loc în aer liber. Fie că ai un spațiu frumos amenajat în curte sau pe balcon, cafeaua băută în ”locul tău” are întotdeauana un gust excelent. Multă lume crede că e greu să ai un asemenea loc, dar credeți-mă nu e greu deloc și mai ales nu-i deloc scump. Pur și simplu orice poate ține loc de masă de cafea, iar în loc de scaune sunt suficiente câteva perne aruncate în jurul mesei. Așa:

spatiul pentru cafea

Sau așa:

spatiul pentru cafea 2

  1. Invită des prietenii la cafea. Oricât de bună, cremoasă, aromată și delicioasă ar fi cafeaua pregătită de tine, atunci când o bei cu prietenii are un gust înzecit mai bun. O vorbă bună, un schimb de idei, o discuție aprinsă și chiar o afacere profitabilă, toate merg mână în mână cu o cafea, și dacă e băută pe terenul tău, vei fi în câștig orice s-ar întâmpla. Nu e nevoie ca de fiecare dată să ai companie la cafea, uneori o singură prietenă e de ajuns, important e să respectați toate regulile de mai sus și dacă n-ai cu cine să-ți bei azi cafeaua, ține minte că-s aici. Consumul moderat de cafea (nu mai mult de 3 cești pe zi) ne influențează pozitiv starea fizică și mentală. De ce să nu profităm de asta?

prieteni la cafea

sursa foto

Pete Sampras – In mintea unui campion

in-mintea-unui-campion-invataturile-unei-vieti-petrecute-in-tenis_1_fullsizeÎntr-o după-amiază din 1990  eram în sufrageria apartamentului nostru din Târgoviște și mă uitam la Eurosport. Se transmitea finala US Open-ului și jucau doi sportivi despre care eu nu știam nimic. Am ales la întâmplare să țin cu unul dintre ei și m-am uitat la meci. A câștigat al meu. Numele lui era Pete Sampras și adversarul lui din acea finala era Andre Agassi. Sampras avea atunci 18 ani și avea să devină cel mai longeviv sportiv care a reușit să încheie ca și nr. 1 mondial 6 ani la rând. Pe tot parcursul carierei lui a fost tenismenul meu preferat, iar cartea despre care vorbim nu face decât să-mi confirme faptul că a fost un profesionist desăvârșit.

Dacă vreți să știți cum gândește un sportiv de super-performanță, dacă vă place tenisul și vreți să învățați niște chestii pe care nu prea le găsiți în altă parte, citiți cartea asta și Open-ul lui Agassi. Mie mi-au plăcut cărțile astea în mod deosebit, înclin un pic spre modul în care e scris Open, dar nici nu mă așteptam la altceva de la Sampras, în afară de o carte profi despre tenis. Și mintea unui campion. Ce gândește el în timpul meciurilor e super interesant de aflat. De azi înainte am să mă uit altfel la tenis. O să știu sigur că băieții ajunși în setul cinci al unui meci important sunt absolut la limita puterilor și clar câștigă meciul acela cu mintea mai tare, nu cu brațul mai puternic.

După o carieră fabuloasă, Pete Sampras s-a retras în 2002, după ce a câștigat din nou US Open-ul într-o finala foarte frumoasă jucată împotriva lui, ați ghicit, Andre Agassi. Uitați-vă la înregistrarea asta și gândiți-vă că îmbrățișarea accea de la sfârșit vine după 12 ani de prietenie și rivalitate la cel mai înalt nivel și 34 de meciuri oficial jucate împreună, 20 câștigate de Sampras și 14 de Agassi:

Va las cu recomandarea de a citi cartea și vă mai las cu discursul lui Agassi legat de retragerea lui Pete Sampras: „Am crescut alături de acest tip, am jucat împotriva lui atâta timp, este o parte importantă a carierei mele, este un om important în viața mea, așa că am o notă de regret că nu va mai fi aici. Ne va lipsi mult.”

A mai trecut una

Daca vrei să nu bagi de seamă cum trece timpul, săptămânile, lunile, anii, te rog să ai în vedere regulilor de mai jos:

  • nu lăsa un weekend să treacă fără să iei toată casa la mână, aspirat, spalat, scuturat… știi tu;
  • dacă totuși duminică pe seară ai terminat treaba, culcă-te devreme, mâine e luni și ai treabă;
  • Luni nu rezolva treburile importante, ai timp de ele în timpul săptămânii, pierde vremea, vezi un film, lălăi-o la muncă, asta va fi singura zi bună din săptămână;
  • Marți intră tare în probleme și nu lăsa nimic pe mâine, ascută la mine, săptămâna e pe sfârșite;
  • Miercuri aveți ședința aia importantă, stai cu inima-n gât până se întâmplă. Seara acasă vrei să te relaxezi, dar ai uitat să-ți plătești facturile și bagi o sesiune prelugită de plăți online.
  • Joi ai program cu copilul, deși aștia la muncă au proaspătă în minte ședința de ieri și pun chestii noi în aplicare. Te bulversează complet și după-amiaza ta cu puștiul se transformă într-o semi-corvoadă. Până la urmă reușești să te relaxezi când mergi la culcare. Mai e o zi și ești din nou în weekend.
  • Vineri în loc să te bucuri că urmează două zile libere în care te poti ocupa în voie de prima regulă din înșiruirea asta, îți dai seama că a mai trecut o săptămână și nimic, dar nimic notabil nu s-a întâmplat. Așa că ai grijă ca săptămâna viitoare să nu-ți lipsească din program următoarele:

trece timpul      Doar nu crezi că o să te învăț eu ce să faci tu ca să ai o viață frumoasă pe care să n-o simți trecând degeaba. Știi tu mai bine chestiile astea. Ok, dacă le știi, spunele tare să te aud și eu. Că poate bag la cap câte ceva. 🙂