Săptămâna 3

Pentru cei care nu știu despre ce e vorba, dar vor să mă tragă de urechi vedeți aici începutul, săptămâna unu și săptămâna doi.

Ziua 22, 65,6

Azi sunt foarte tristă (de rezultate, nu de altceva). După cum vedeți n-am scăzut niciun gram săptămâna asta, așa că acum ați înțeles și motivul tristeții. Am stat și m-am gândit la cauze și uite ce-am descoperit:

1. nu am respectat în fiecare zi gustările. Uneori am sarit peste ele și-am mancat mult la prânz. Voi încerca să nu se mai întâmple asta.
2. în două seri am mâncat prăjiturele. Aici ar fi bun un emoticon care se linge pe buze urmat de unul care-si smulge părul din cap.
3. n-am mărit deloc timpul petrecut pe bicicletă, deși am făcut constant 8 km în 15 minute, atat dimineata cat si seara. Va trebui să ajung măcar la 10 km și voi începe asta chiar de azi.
4. nu beau suficientă apă, va trebui să schimb imediat și chestia asta. Pur și simplu trece timpul fără să-mi fie sete și uit să beau apă. Mda, cam multe uit în ultimul timp.

Probabil că mai sunt și altele, dar măcar să reușesc eu să respect ce n-am fost în stare până acum. În plus am trecut la pâinea integrală crocantă, nu mai multă de trei feliuțe pe zi. Voi înmulți și ceaiurile de peste zi, poate așa voi mai suplimenta din apa nebăută. În rest mai ziceți și voi, am neapărat nevoie de rezultate (măcar câteva grame) până săptămâna viitoare. Unde mai pui ca la o lună urmează poza și mă tem că nu s-a schimbat mai nimic.

Tags: alimentatie sanatoasa, cura de slabire, kg in plus, vointa

M-am hotărât să învăț să cos

Curat nepotrivire, asta ca să fiu finuță și să nu mă fac în toate felurile. Eu, care vorba aia, am atelierul de croitorie în curte, am un nasture și-un ac în haderul blogului, am sute de foarfeci și de valuri de materiale în sala de croit și cu toate astea nu știu să cos. La mașină vorbesc, ca la mână… să fiți voi sănătoși câți nasturi am cusut eu.

Și la mașină știu să cos nasturi, dar cam la asta se rezuma cunoștințele mele în domeniu. Mi-a cumpărat Sorin odată, mai demult, și-o carte de croitorie, cică m-ar face să înțeleg mai bine cu ce se mănâncă meseria asta, dar m-a ajutat fix cât v-ar ajuta pe voi o carte de social media.

Anyway, de azi m-am hotărât să învăț practic  cum se face treaba și am deja de gând să fac ceva frumos de la un capăt la altul, doar eu singură-singurică. Mai pe seară vă arăt ce-a ieșit, vă spun doar atât, dacă-mi reușește, nu mă va mai opri nimeni din lucru.

Later edit 

N-a fost greu deloc, dar n-a ieșit chiar perfect.  Data viitoare va fi mai bine. Promit!

Dacă vă întrebați ce-i cu culorile astea, ei bine am făcut-o să se potrivească la covor.

Tags: invat sa cos, masina de cusut, pernuta decor, proba

Mi-a ieșit zăpada prin piele

Nu credeam niciodată ca la distanță de un singur post o să spun ca mi-a cam ajuns zăpada.

Ieri dimineață pe la 7.00 am dat cu mare bucurie zăpada din curte și de la poartă, descoperind cu necaz că mașina n-a fost băgată în garaj așa că era și ea albă-albă. Evident am curățat-o și pe ea. Am intrat apoi în casă, am luat o gură de cafea, mi-am făcut cele 15 minute de bicicletă și când mă uit pe geam…curtea era din nou albă. Cum fetele veneau la lucru în mai puțin d 10 minute și singurul om din casă care era treaz eram eu, m-am îmbrăcat și-am luat treaba de la capăt.

După ce-a de-a doua rundă (recunosc n-am mai curățat mașina) am intrat in casăși m-am victimizat oricui se trezise și avea chef să aplice urechea la văicărerile mele, cum că e grea lopata, e viscolită zapada etc. Bineînțeles că peste câteva minute am auzit pe afară hârjâitul lopeții de zăpadă pe gresia din curte. De data asta domnul Costea se lupta cu zăpada, la un mod mai serios, eu făcusem doar o poteuță îngustă de tot.

Ei bine, ca să nu vă plictisesc, vă spun că din oră în oră cineva a dat zăpada toată ziua și chiar dacă eu nu mă cred cineva uneori am împins și eu lopata.

Culmea a fost că fetele au vrut neapărat să plece singure la școală, adică pe jos. S-au îmbrăcat de iarnă pentru prima dată pe anul ăsta (ieri Iulia a avut la scoala un tricou cu mâneca curtă, pe sub haină) și-au  pornit-o prin troiene (nu știu cum e la voi, dar pe strada noastră n-a trecut nici-un utilaj) către scoală. Au ajuns mult mai repede decât se așteptau, așa că au avut timpși să se joace cu zăpada. Dacă fac și ei cum făceam noi pe vremea lor, atunci la prima ora cred că aveau hainele deja ude. Le-am tras de limbă, n-au recunoscut.

Pe seară, când am renunțat la dat zăpada, stăteam în casă și bântuiam pe bloguri când aud o bubuitură în curte. Căzuse cineva. Nu spun cine persoană importantă. Nimic grav, doar o căzătură nevinovată.

Am ieșit și cu mașina prin zăpadă că n-am răbdat ca pe vijelia de aseară să-mi vină copilele pe jos de la școală, așa că am luat un pic și pulsul șoselelor, și cum eu merg mult pe străduțele lăturalnice vă pot spune că pe acolo n-a trecut urma de utilaj. Poate apucă totuși să treacă până nu îngheață de tot. Mă gândeam la vremurile în care ieșeam pe stradă în aceleași condiții de vreme cu un micuț TICO. Cât curaj aveam…acum n-aș mai face-o.

So, una peste alta, mi-am dat acum seama că îmi place zăpada când e curățată de altcineva. Îmi place când nu trebuie să merg cu mașina, îmi place când nu alunecă lumea și cade, îmi place zăpada în weekend, îmi place zăpada când copiii se joacă cu ea și fac bulgări mari de nea…

A, nu vreți să știți cum arăta dimineață curtea. Noroc că de data asta nu m-am trezit eu prima.

Tags: ninge la Bucuresti, trafic, zapada

Organizator încălțăminte

Eram ieri prin casa tomatei cu scufiță și admiram felul în care și-a luat inima în dinți și bucătăria în primire, punându-și toate lucrurile la locul lor și cât mai la îndemână, transformând astfel locul acela într-o bucătărie organizată. Aproape că-mi părea rău când mă gndeam că bucătăria mea este deja pusă la punct până la cel mai mic detaliu și n-am ce alte amenajări să fac pentru moment.

Numai că Andreea a fost darnică și ne-a dat câteva link-uri catre site-urile care au motivat-o și pe ea să se apuce de treabă și uite așa am ajuns eu să găsesc soluția perfecta pentru haosul care e tot timpul la noi la încălțăminte. Motivele pentru care e așa, nu-s puține, dar cele mai importante sunt:

-avem un dulap prea mic și nu e loc de unul mai mare;

-aveam prea multe perechi de încălțăminte;

-suntem prea mulți;

-nu suntem ordonati deloc;

Bun, ținând cont de toate cele de mai sus, am găsit aici asta:

Ia să vedem dacă ne rezolvă problemele:

-dulapul e suficient de mic pentru a încăpea la noi sub scară;

-încalțămintea o vom împărți la 4;

-fiecare va avea locul lui unde să-și pună încălțările;

- și cei mai dezordonați dintre noi vor fi în stare să-și pună încălțămintea la loc;

Ok, nu știu dacă dulapul va fi albastru sau dacă cutiile vor fi chiar găleți, dar ideea e de reținut și nu-i delog greu s-o pun în practică. Ce să zic, măcar merită să încerc!

Tags: dezordine, dulapuri incaltaminte, ordine, organizator incaltaminte

Am ratat prima zăpadă

Nu-mi vine să cred că weekendul acesta a nins și eu n-am văzut fulgii decât printr-o perdea cafenie, în graba pregătirii unei plăcinte. Nu, nu pentru mine era plăcinta, dovadă și faptul că am uitat-o în cuptor, un cuptor deștept care se oprește singur dacă cineva îl programează să facă asta. N-a avut cine.

Să revenim, nu-mi vine să cred că a trecut prima zăpadă pe lângă mine și n-am simțit-o deloc, asta dacă nu punem la socoteală ieșirea de ieri până la magazinul din colț în papucii de plastic și geaca de zile bune, ieșire care m-a prins total nepregătită, astfel încât am mers tot drumul cu ochii închiși și am ajuns acasă cu urechile roșii și cumpărăturile în sân.

Norocul meu că în  dimineața asta am observat terasa albă, plină de zăpadă pufoasă. Vedeți dumneavoastră, zăpada asta pe care eu am ignorat-o, a găsit de cuviință să mă răsplătească pentru dragostea ce i-o port necondiționat și a rămas nealterată pe terasa casei noastre. E musai să fac azi un om de nea, altfel sunt sigură că anul ăsta nu mai ninge. Și-i atât de fain când ninge…oare de ce n-am fost atentă?

Nici fericirea copiilor care s-au întors roșii în obraji de la joaca cu zăpada proaspăt așezată, nici discuția cu Iulia care voia neapărat să păstreze un bulgăre la congelator, nu m-au făcut să ies afară, așa cum făceam în alți ani, și să mă uit cum ninge. Cred că n-am făcut-o de frică. Da, da, de frică n-am făcut-o. Teama de a nu se opri ninsoarea atunci când mă voi fi minunat de ea, asta m-a ținut departe. Am așteptat-o atât de mult, încât atunci când a venit, n-am îndrăznit nici să privesc spre ea de frică să nu dispară.  Și totuși cineva a făcut-o. Ninsoarea a dispărut ca și cum n-ar fi fost, singura urmă a trecerii ei pe aici rămâne terasa mea și poate omul de zăpadă pe care-l vom face azi.

Tags: bucuresti, iarnă, ninsoare, oameni, zapada

Săptămâna 2

Ziua 15, 65.6 kg

Urmând principiul cu țara piere și baba se piaptănă, continuăm azi seria articolelor despre dispariția celor 10kg de pe corpul meu (dă Doamne să fie din zona șoldurilor toate) și observăm, nu fără a ne mira, cum cântarul buclucaș nu știe altceva decât 1kg/săptămână ceea ce mie îmi convine de minune, deocamdată.

Partea proastă este însă că ieri, adică joi, a fost una dintre zilele mele negre, o zi începută din noapte cu dureri mari de de tot de cap și o moleșeală vecină cu leșinul în restul corpului, cu senzații de vomă și crampe în stomac, care au durat cu toatele, nici mai mult nici mai puțin decât vreo 12 ore. Evident că în timpul ăsta am uitat cu totul de exerciții, mese și de gustări, abia ieri după amiază am reușit să mînanc ceva care să-mi și rămână în stomac și am continuat așa cu mici înghițituri până spre miezul nopții, așa că ieri a fost o zi pierdută.

Nu vă grăbiți să trageți concluzii, nu mi-a fost rău de la felul în care mă alimentez (din contră ar fi trebuit să-mi fie bine, acum mănânc de 5 ori/zi și nu mai mănânc aproape deloc grăsimi). Știu sigur asta pentru că nu am fost singura din casă cu simptomele descrise mai sus, soțul meu mi-a fost coleg de suferință, la fel de lovit ca mine, iar fetele au avut și ele de simptomele, dar într-o măsură infinit mai mică, cu ceva dureri de burtă și de cap. Ne gândim că ne-am simțit așa de la niște mere sau de la niște alune (pe care Sorin era hotărât ieri să le ducă la analize), astea fiind singurele alimente mâncate de toți 4. În rest cei mai bătrâni din familie n-au avut nimic, deci mâncarea gătită sau emisiile de gaze (ne-am gândit inițial că or fi de vină gazele de la centrală) au ieșit pânăla urmă din discuție.

Oricum, una peste alta acum suntem bine, ne putem relua deci activitățile zilnice și eu urmează să mă urc acum pe bicicletă și să fac cei 8 km (n-am ajuns încă la 10, dar o iau treptat) pentru dimineață începând chiar din clipa asta.

Să ne auzim și săptămâna viitoare sper fără alte incidente! Voi cum sunteți?

Tags: alimentatie sanatoasa, cura de slabire, kilograme in plus, vointa

Dawnton Abbey

Dawnton Abbey este numele unui domeniu din Anglia secolului trecut, unde viața locuitorilor este pe cât de conservatoare, pe  atât de interesantă. O casă mare cu mult mai mulți servitori decât stăpâni, cu reguli stricte și respectate în detaliu, cu multă acțiune în cadre care parcă nu se întâmplă nimic.

Dawnton Abbey este un serial englezesc de cea mai bună calitate, din care eu am văzut două sezoane în trei seri. Aproape toată acțiunea celor 16 episoade de mai bine de 60 minute fiecare, se desfășoară în această incredibilă casă redecorată până în cele mai mici detalii pentru a recrea atmosfera de dinante, din timpul și de după război.

Personajele sunt atât de vii, puternice, deosebite, încât atunci când crezi că ți-ai făcut deja o idee despre felul unuia de-a fi, convingerea îți va fi dată peste cap de cine știe ce acțiune viitoare a sa. Personajele mele preferate au fost dl. Bates-valetul șchiop al conelui, Clarkson-majordonul, și Matthew- moștenitorul imensei averi a familiei Crawley, deținătoarea impunătorului Dawnton.

Dacă îți plac serialele și vrei să vezi cum trăiau și care erau problemele nobililor, dar și ale oamenilor de rând, în Anglia începutului de secol, acesta este exact ceea ce ar trebui să vezi.

Sper ca producătorii să continue serialul, mai ales că tocmai am aflat că acesta a câștigat deja niște premii importante, așa că până la următorul sezon am să citesc cele 655 pagini din romanul Vanorei Bennett, Sânge Regesc, primit zilele trecute de la Editura All, roman, desigur, fără nicio legătură cu serialul despre care v-am scris, dar oarecum de-acolo, chiar dacă acțiunea cărții se petrece cu 500 ani înainte.

Tags: Downton Abbey, Sange Regesc, seriale tv

România din 16 ianuarie 2012

Părerea mea despre ce se întâmplă în țară:

• mă bucur că Romania s-a trezit și a ieșit în stradă. E drept că o mică parte din ea, dar știți cum e, cu puțin se face mult. În felul acesta politicienii noștri vor înțelege că nu sunt ei între ei în țara asta, ci mai suntem și noi pe aici, mai avem și noi un cuvânt de spus. Am tot respectul pentru oameni care au manifestat pașnic și care chiar dacă nu vor obține nimic pe termen scurt, sper din tot sufletul ca pe termen lung cei care se afla la putere să țină cont de români.
• am o mare amărăciune legată de faptul că unii protestatari au devenit violenți, au aruncat cu pietre, au smuls garduri și au spart magazine. Dupa parerea mea astea sunt acte de huliganism și vandalism și trebuiesc tratate ca atare, adică pedepsite, dacă vrem să nu degenereze.
• am o și mai mare amărăciune legată de faptul că după trei zile de proteste în toată Romania, președenția și guvernul tac mâlc, de parcă nici n-ar exista. Dar din păcate pentru noi ele există. Pe de altă parte, nici nu știu ce ar fi trebuit să facă. Să iasă și să zică ce? Despre demisii și chestii serioase nu cred că poate fi vorba în rândul politicienilor români.
• era sa uit de televiziuni. Cred că au fost incredibil de părtinitoare. De la TVR care nu a recunocuscut că se întâmplă nimic, și dacă era greva la APACA, cred că făceau reportaje mai ample, până la OTV unde aveam deja un nou președinte, au tras fiecare spuza către partea care-i avantajează, au exagerat sau au mușamalizat acțiunile de protest.
• Partea cea mai proastă în toată povestea asta este că nu avem nicio alternativă. Din păcate asta e situația în care ne aflăm acum și atâta timp cât în Romania nu vom avea un lider educat în care romanii să aibă încredere că-și poate face o echipă din oameni integri, ne vom lupta cu morile de vânt.

Tags: lider educat, oameni integrii, politicieni romani, protestatari violenti, proteste in Romania

Săptămâna 1

Am început acum o săptămână.

Ziua 8, 66.6 kg

Mda, și eu aș fi vrut săfie mai puțin, dar atât arăta cântarul dimineață și trebuie să vă spun că eu sunt mulțumită deși mă așteptam la o diferență de cel puțin 1,5 kg față de săptămâna trecută. Nu-i nimic, bine că am scăpat de primul kg.  Am auzit însă că la început slăbești mai ușor și apoi kilogramele se pierd din ce în ce mai greu. Oricum, vom vedea.

Săptămâna care tocmai s-a încheiat am respectat întocmai programul de exerciții, am avut și ceva febră la muschi la început, dar încep să fiu din ce în ce mai prietenă cu bicicleta. Dacă la început reușeam să fac în 15 minute -5km, azi dimineață am facut 8 km în 15 minute și deocamdată e bine așa.

Partea proastă este că doar de bicicletă m-am ținut ca la carte săptămâna asta. Micul dejun l-am sărit într-o zi, gustări au fost doar în vreo două zile, iar despre mâncatul seara, ei bine pe ăsta am reușit să-l țin în frâu, excepție a făcut doar seara de sâmbătă, când am fost la Ioana și ea a găsit de cuviință să pună dulciuri și mâncăruri alese pe masă, așa că, deși n-am abuzat prea mult, tot am gustat din toate. Nici cu apa nu m-am descurcat prea bine, despre ceaiuri nici atât, într-o săptămână am băut doar două ceaiuri și alea de fructe de pădure, nicidecum verzi sau de soc, cicoare, etc. Abia azi am trecut la partea cu paharul de apă dimineața pe stomacul gol și la ceaiurile de pe parcursul zilei.

Tot o Ioana mi-a scris un mail lung și plin cu învățăminte pe care voi încerca să le pun în aplicare. Vă mulțumesc tuturor pentru sfaturi și sprijin, sper din suflet ca săptămâna viitoare să avem un rezultat mai bun.

Și acum să vă zic cum mă simt: Minunat! Chiar dacă deocamdată n-a plecat decât 1km, eu mă simt mult mai bine știind că fac ceva pentru mine, pentru tonusul și sănătatea mea. Iar blugii ăia mulți știu că abia mă așteaptă.

Tags: cura de slabire, kilograme in plus, vointa

Cu cortul prin Europa

În ciuda crizei care ne amenință de pe toate posturile  tv, noi anul acesta vrem să mergem la Disneyland-ul din Paris. Fetele sunt exact la vârsta potrivită să poată trage din experiența asta toate foloasele, iar noi suntem încă suficient de tineri să ne înhămăm cu copiii la o excursie ca asta. Cu cortul, desigur, pentru că abia ne-am descoperit pasiunea pentru el. În plus, avem niște prieteni la fel de nebuni ca noi și altfel te îndemni la drum în grup. De aici a pornit totul.

Am început să facem traseul și ne-a ieșit foarte fain, cel puțin pe hârtie. Așadar, planul inițial arată cam așa, îs curioasă cum va fi la final:

Tags: camping disneyland, campinguri europa, cu cortul prin europa, excursie cu cortul, traseu europa